Apasă tasta Enter

Sedusă și abandonată de un ciclop ori ciclon. Nu mai știu…

Furtuna de ieri m-a făcut să sufăr ingrozitor. Ma rog, lipsa ei m-a rănit și încă îmi simt lacrimile pe obraji. Eu, pentru că sunt persoană responsabilă și cred cu tărie că autoritățile nu mint și nu ne vor răul, m-am pregătit cum se cuvine de furtună.

Ce am făcut. Păi, în primul rând am cărat ca o furnică toate ghivecele imense cu plante de pe afară, nu că le-o apuca zburatul, dar am zis că dacă mă salvez eu, nah, să salvez si bietele plante de la urgie și moarte sigură, adică să nu le frângă urgia. Apoi am introdus și bicicletele in casă, apoi multe alte mărunte sau mai putin mărunte obiecte.

Și dacă toate neînsuflețitele erau în casă, am zis că acum e rândul câinelui să fie prins și introdus la adăpost, doar că necuvântătorul pământului o fi zis că e de zbenguială și că am innebunit de vreu să-l bag la căldură, câtă vreme nu e viscol sau Katrina sau Irma sau Maria ori alte fecioare dezlanțuite. Ăsta oricum nu știe nici să citească și nici nu prea pricepe lucruri, așa că l-am lăsat în plata domnului. De unde să priceapa el ca dacă Firea zice o vorbă, păi aia e, mai ales ca si teveul a ajutat-o mult, în sensul de a o fi sprijinit. Despre presă și izmene în vine, altădată!

Mă rog, vorba lungă, sărăcia omului! Am zis că, când s-o porni urgia vine el (câinele, normal) să ceară adăpostire si uite așa am plecat și eu în casă, cu gândul clar și ferm cumva, să mă pregătesc de urgie, că toate celelalte erau salvate sau cel puțin adăpostite.

Și uite așa am început și eu să mă pregătesc. Întâi m-am dat cu ruj, m-am fardat, apoi mi-am pus ceva rochie faină și, evident, m-am parfumat cu cel mai bun parfum, că cine știe unde putea să mă ducă ciclopul. Am zis ciclop? Pardon, am vrut să zic ciclon. Oricum, cred că au ceva în comun, adică, fiecare cu ochiul lui, adică doar cu câte un ochi.

Trebuie să recunosc că mi-am pus și o mică cupă de șampanie, că nu se știe niciodată. Și am stat așa în fotoliu până s-a făcut beznă afară și nimic. Urgia nu a vrut să vină, dar abia acum înțeleg de ce. Păi cine mai vine când vrei tu și ești gata pregătit? Nimeni! Dar nimeni! Toți și toate vor să te surprindă! Așa că am luat o decizie pe care o voi respecta până la moarte, că eu nu mă mai pregătesc de ciclop vreodată; da, ok, ciclon sau cum l-o chema, că de semănat par cam la fel.

Și așa tristă mi-am șters rujul (care chiar era fain), m-am demachiat (și ăsta îmi ieșise fain), am dat pe gât restul de șampanie și m-am culcat cu o lacrimă în colț de ochi că ciclopul m-a sedus si m-a abandonat; da, da, ciclon…

Așa să ne-ajute Ciclopul că suntem oameni în toată Firea!

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *