Era o zi însorită de început de martie înainte de prânz, mă întorceam din oraș unde umblasem cu treburi. Așteptam să cobor din mașină (transport în comun) în stația din cartierul meu, cartier mare, aglomerat și plin de… diverse etnii. Cum mașina era aglomerată și gara mare, așteptam să-mi vină rândul la coborâre. La un moment dat, de afară aud o voce de femeie care striga: fur suce, fur suce la numai zece lei cutia… Nu înțelegeam deloc ce fură și de ce spune asta în gura mare… Am încercat să privesc în direcția de unde venea vocea dar fără rezultat. Lumea era multă și nu se vedea nimic. Fiecare mergea încotro îl ducea interesul. În fine, cobor din mașină și mă îndrept plină de curiozitate către locul de unde se striga. Mă apropii și văd o tânără de etnie romă cu o geantă mare de voiaj în care avea ceva împachetat în cutii. Mă apropii și mai mult și ce să vezi? Erau niște cutii cu… fursecuri. Ajunsă lângă ea, aceasta-mi zice: Ia mamaie fursuce la numai zece lei cutia. Sunt proaspete… Da, chiar tu le-ai făcut.. zic eu glumind. S-a uitat lung la mine, apoi vrând să fac o faptă bună mă apropii și mai mult de ea și-i zic: Draga mea, să știi corect se spune fursecuri. De data asta s-a uitat urât și mi-a spus: Mamaie, dacă vrei să cumperi bine, dacă nu fă pași că-mi iei aerul. Plec, draga mea, dar ce facem cu lb. română pe care o vorbești? Auzi mamaie, vezi că mai era unul care umbla cu limba romană în băț și-a pățit-o. Da? Ce i s-a-ntâmplat? Păi a murit de inimă rea că nimănui nu-i păsa de lb. română. Știi și cum îl chema? Eu știu, Pruteanu, dar tu de ce nu știi? Păi știam și eu, dar voiam să fiu sigură că ne gândim la același om. Dar dacă tu nu te simți româncă, de ce vorbești, pardon, stâlcești lb. română? Pentru că țigănește nu înțelege proștii ăștia de români… Hai, gata, că-mi alungi clienții… Păi în afară de mine nu prea văd pe cineva interesat… De parcă tu ai fi interesată… ești interesată să mă bășici pe mine cu limba ta română. Și, apropo, mă uit așa la tine și nu prea văd ce beneficii ți-a adus ție vorbirea corectă. Pantofii tăi sunt cumpărați din piață cu 50 de lei, să nu zici că nu e adevărat. Nu, cu 30 de lei, că i-am luat la reducere, zic eu. Hainele de pe tine sunt de la second-hand… Incorect, sunt donate de diverse persoane… Păi atunci ce te zdrobolești atât cu lb. ta romană? Draga mea, m-ai prins: a fost doar un pretext ca să mai stau și eu de vorbă cu cineva că sunt singură și stau toată ziua închisă-n casă… Da nu puteai să găsești o babă ca tine cu care să vorbești să nu mă faci pe mine de cap aci? Nu puteam, dragă, babele sunt plicticoase, nu vorbesc decât de pensii și de boli, de nepoții care nu au timp să le viziteze. Așa… înțeleg… tu ești o babă trăznită… Cam așa… dacă zici… Ei, atunci ia și de la mine gratis o cutie cu… (a ezitat puțin ce cuvânt să folosească)… cu prăjiturele d-astea, că ești simpatică…
