Azi, când scriu, probabil mulți se întreabă dacă vor apuca sărbătoarea… Sau dacă nu cumva va fi poate ultima zi de Paște pe care o vor putea cinsti! Și e firesc să-și pună o astfel de întrebare când lumea întreagă este paralizată de frică. Cumplitul virus „covid 19” i-a înnebunit pe toți: bogați și săraci suntem neputincioși în fața pericolului pe care-l prezintă: MOARTEA! Asta se spune, asta se știe! Și totuși, mor cei care au boli cronice grave mai curând decât cei sănătoși… Ce să credem? Nimic. Voia Domnului se pare că lucrează întru voia celor ce doresc să schimbe ordinea mondială… Cum naiba a venit de nicăieri o molimă, exact atunci când mai marii lumii au ajuns la o răscruce greu de trecut. Acum se pare că molima i-a potolit pe toți și „rasa galbenă” a preluat frâiele economice ale lumii. Să se împlinească oare prezicerile biblice? Sau s-a săturat Pământul de ororile oamenilor care-l secătuiesc și omoară zi de zi fără milă? Adică este tot voia prea bunului Dumnezeu? Oricum ar fi, toți suntem marcați de frică… Și pentru că pentru protecția umanității s-a ordonat să stăm în case, izolați precum vitele în țarcuri, nu mai muncim, deci nu mai avem producție, nu mai avem surse de venit, deci suntem speriați până la urmă mai tare de perspectiva foametei, decât de virus! În fond boala te omoară doar o dată. Lipsurile te omoară clipă de clipă.
Teama de „CE VA FI?” este sufocantă. Ne temem pentru noi, pentru copiii noștri, pentru nepoți… Vrem să ne păstrăm agoniseala, trecutul, prezentul și să ne mai facem planuri pentru viitor! Vrem să ne bucurăm de cer, soare, iarbă, ploaie, frunze și flori… Vrem să râdem, să plângem de fericire, să sperăm… Da, vrem să ne bucurăm în continuare de binefacerea speranței! Acum am uitat tristețile neîmplinirilor de până acum. Acum apreciem ca zile fericite timpul în care puteam ieși din casă fără teamă. Fără teamă și declarație pe propria răspundere că… Că ce?
Poate că sunt atinsă de cumplitul virus, dar cum nu m-a testat nimeni, nu știu! Deci ce-mi asum? Că plimb cățelul? Se vede! Că vreau să-mi iau mâncare? E normal! Deci? Ce rost are prostia asta de declarație? Înțeleg să monitorizeze circulația persoanelor.. Dar nu așa! Așa ni se induce teama și sentimentul de vinovăție… Pentru ce? Pentru că „frica păzește pepenii” și putem fi manipulați mai ușor? Mie așa mi se pare! O gloată înspăimântată se refugiază ca oile-n strungă și este fericită că a scăpat de colții lupului! Așa și noi! Fraților, spaima face mai multe victime în rândul bătrânilor cardiaci, diabetici, hipertensivi… Trebuie să nu uităm că gripa obișnuită face victime în fiecare an, când marile trusturi farmaceutice sunt prinse tot în fiecare an nepregătite pentru o nouă tulpină de gripă… Dar cine oare a făcut un recensământ al morților de gripă până acum? S-a spus mereu că este un virus nou, că este mai agresiv, dar nu știu să fi fost făcut vreun calcul, o estimare a numărului morților. Acum, dacă moare cineva, călcat de mașină, (fiind mort de beat), este testat! Și a murit firește pentru că nu a respectat restricțiile de circulație!!! Dar tot e testat, adică după… Și dacă totuși este depistat ca fiind pozitiv, poate că testat fiind înainte să moară, omul ar fi putut fi salvat. Și, desigur, s-ar fi evitat infestarea altora… Dar nu se face acest lucru. Cică nu avem testere! Frumos e faptul că se confirmă după moartea creștinului că respectivul a murit de inimă, cancer, boli pulmonare, vasculare cronice și netratate, diabet etc., etc. Nu toți decedații acestor zile de teroare au fost doborâți de covid 19…
În fine oamenii se nasc și mor! Dar, după ce nu se va mai putea vorbi de molimă, vom afla că avem pandemie de boli nervoase, vom avea o inflație de depresii și fobii! Sistemul se va confrunta cu oameni incapabili să muncească pentru că echilibrul lor existențial a fost zguduit! Probabil că vom avea o planetă de nebuni! Dar doar dacă vom avea norocul să trăim vom afla! Până atunci, așteptăm Paștele. Cum? Cu frică, speranță în bunătatea lui Dumnezeu care ne va ajuta să trecem peste această punte cu bunătatea Lui(?), necăjiți că nu avem ce ne trebuie să onorăm Sfânta Sărbătoare. Blocați în casă de lege, de lipsa banilor, de frica molimei. Supărați că nu putem petrece cu cei dragi, nu putem merge la biserică… Și blocați la total general! Trecem printr-un mare blocaj… Nu ne mai putem bucura de hăinuțele noi cumpărate (după un vechi obicei) copiilor, nepoților, sau nouă! În fond Paștele anunță o mare schimbare, o reînnoire! Acum ne punem problema dacă vom avea ouă roșii, lumină din Sfânta Lumină, cum vom lua „paște” de la biserică, dacă nu avem voie să mergem acolo?!… Totul pare întors pe dos! Și tot ce-am spus până acum e valabil pentru toată lumea!
Dacă m-aș apleca asupra stării de spirit a persoanelor vârstnice, aș descoperi o altă dramă: aceea de a simți că nu mai sunt doriți… Restricția circulației fiind mai severă, pentru o perioadă de doar două ore pe zi, își pun întrebarea firească, când își vor putea face cumpărăturile pentru Paște? Și de unde, și cu ce??? Cum să care cele cumpărate? De obicei îi ajuta cineva! Acum nu mai îndrăznesc să roage pe nimeni. Sunt singuri, izolați în neputința lor, fără ca cineva să le vină în ajutor. Mi se pare curată obrăznicie că se recomandă des la tv ca să-și facă cumpărăturile online! Cei mai mulți bătrâni nici nu știu ce-i aia! Sau să apeleze la un anume număr de telefon și voluntarii vor veni cu cele necesare! Dar, Dumnezeule! Cu ce curaj să comande? Ce bănuți au ei? Ei știu să meargă pe îndelete colo și colo, până găsesc ceva, pe măsura buzunarului, care să le asigure bruma lor de nevoie! Mai văd una-alta, mai înghit în sec, își mai amintesc cum era când… Cum era! Acum trebuie doar să trăiască. Dar pentru ce sunt condamnați la suferință și umilință? Așteaptă cum v-am spus să vadă dacă mai apucă Paștele ăsta, pentru că nu sunt siguri că-l vor mai apuca pe următorul… Eiii… Acum în fond putem suferi și noi, ca Domnul Iisus, foame, umilință și moarte! Și până atunci să ne bucurăm dacă va fi vreme să vărsăm o lacrimă pentru ce nu vom mai apuca să avem!
A dumneavoastră, mereu, Lucia Bădiță Secoșanu.
Ai mare, mare dreptate dar când lumea mediei e plină de zvonuri (în parte adevărate)alarmiste, mă aștept ca o persoană ca Lucia Bădiță să ne întărească curajul deci, te rugăm: în tonuri mai roz dacă e poate că face bine peste tot.
Ce spune Gautama, cel denumit ulterior Buddha? Iluminarea se află pe „calea de mijloc”, nu în răsfăț de lux sau în automortificare. Mai mult, el a descoperit ceea ce urma să ajungă cunoscut ca „Cele patru adevăruri nobile” – 1) a trăi înseamnă să suferi (dukkha), 2) suferința este cauzată de dorință (tanha, sau „atașament”), 3) suferința poate fi eliminată prin eliminarea tuturor atașamentelor și 4) si o cale de urmat ….ma rog asta asa in rezumatul rezumatului.
Acum nu sunt budista si nici macar aspiranta, dupa cum nici cu adevarat crestina nu cred ca sunt, desi sunt botezata ( obligatoriu si fara sa-mi ceara cineva parerea).Si totusi, vorbesc cu un dumnezeu al meu, dar numai in lift sau in locuri mici, calme si…nu, nu-mi raspunde, dar eu ma simt bine si sper ca si el.Nu simt ca Dumnezeu sta intr-o biserica ( ar fi ca si cum ar sta intr-o temnita), dupa cum nu cred ca sunt multi preoti care pot ” vorbi” in numele Domnului. Asa ca eu sunt impacata si cu dumnezeu si cu covid-ul si cu tot ce va sa vie. Pentru ca eu ma simt bine cu mine, pentru ca imi instruiesc zilnic ” unitatea centrala” – creierul sa-si faca treaba bine, sa nu-mi transmita mesaje de panica…si chiar imi place la pensie! ( nevoi mai mici, timp berechet doar pentru mine, nu am de pontat condica de prezenta si am atatea lucruri noi de descoperit si invatat ). Dar cel mai important : traiesc pentru mine, nu pentru Dumnezeu, copii, nepoti si ….puneti ce vreti in continuare.
Eu cred ca e o maniera optimista de abordare a vremurilor, chiar daca poate fi suspectata de manfișism ( indolență, nepăsare). Ca vorba poetului : ” Nu spera si nu ai teama….tu ramai la toate rece” ( sper ca nu-l suspectam si pe Eminescu de “manfișism”.
Va citesc cu drag, atunci cand scrieti ( tot mai rar, din pacate).