– (Țârrr…) Bună ziua, sunt noul poștaș. M-ați chemat?
– Da, am vrut să vă rog să mai sunați din când în când. Uneori, dacă doriți, când aveți timp! Eu o sa vă spun atunci două vorbe despre mine, ce mai fac, iar dumneavoastră o să îmi zâmbiți. Asta-i tot!
– (Țârrr…) Sunt noul poștaș. M-ați chemat?
– Da, am vrut doar să te auzim! Și uite, ia bănuții ăștia de la mine și soț, sunt de la fetele noastre din străinătate și ne face plăcere să ți-i dăm.
– (Țârrr…) Vă salut, sunt noul poștaș, pot să vă ajut cu ceva?
– Ești roșu la față, ai umblat mult. Alergi pentru cineva în viață? Nu neapărat? Află că atunci când gândul și inima îți stau la cineva, alergi mai cu spor. Familia… familia e lucrul cel mai frumos în viață. Asta ți-o zic acum, la final. Ascultă-mă înțelept, construiește-ți o familie!
Citește articolul integral în Revista Seniorul.
Aș dori și eu să-mi sune la poartă acest poștaș, a fost primul meu gând. După ce am recitit toate Țârrr-țârurile mi-am dat seama ca el numai salută, se prezintă și nu apucă să spună nimic, fiind imediat asaltat de marea singurătate a celor din spatele ușilor. Așa încât, îi doresc simpaticului poștaș ca într-o zi să-i deschidă poarta o fată frumoasă de care să se îndrăgostească, să facă o nuntă ca în povești și să fie fericiți toată viața. Și-am încălecat pe-o șa și v-am scris părerea mea!
Pe postas il cheama Atentie, Empatie. O nunta ar fi buna pentru el, dar s-ar dovedi egoist, poate. Eu as propune sa il multiplicam daca tot l-am facut sa existe!
Poştaşul nu mai aduce scrisori parfumate, nici pensii rezonabile, ca altădată. Totuşi, bag de seamă că este la fel de iubit. Frumoasă lucrarea dumneavoastră, felicitări!
Va multumesc pentru apreciere! Cred ca ar fi frumos ca noi toti sa fim mai saritori, chiar daca nu aducem o “scrisoare parfumata” sau “o pensie rezonabila”. Doar sa aratam ca ne pasa, nu-i asa?
Aveţi grijă ce vă doriţi, fiindcă s-ar putea să se împlineasc…. Vă sărut, stimată doamnă!