Apasă tasta Enter

Întins în pat

Stau întins în pat. Sunt cu ochii închiși. Nu, nu dorm. Sunt treaz. Aud ușa deschizându-se și o voce profesionistă mi se adresează:

– Bună dimineața, domnule Ionesco!  Am aflat că nu au fost incidente în timpul nopții!  Felicitări. Astăzi arătați mult mai liniștit și mai odihnit.

Nu răspund. Pași hotărâți se apropie de pat. Pătura care mă acoperă este ridicată.

– Dar de ce v-ați scos scutecul, domnule Ionesco?  Sunteți ud, mă anunță vocea.

Eu bănuiam asta și nu sunt impresionat. Aștept impasibil ca vocea să-mi spună:

– Trebuie să ne spălăm, să ne bărbierim, domnule Ionesco, apoi mergem să luăm micul dejun.

Stau întins în pat. Sunt cu ochii închiși. Nu, nu dorm. Sunt treaz. Aud ușa deschizându-se și o voce îngrijorată îmi spune:

– Ce-i cu tine? Am aflat că iar ai făcut-o de căcat!

Nu răspund. Aștept. Vocea continuă, de data aceasta, pe un ton tot mai agasat:

– Ai fost de acord să te aduc aici, la cinci stele. De obicei oamenii merg la azil. Asta vrei? Acolo poți să faci pe nebunul, pe gratis, dar nici că ești luat în seamă!

Tot nu răspund. Vocea continuă pe un ton abătut. Devin atent.

– Am vorbit cu doctorițele. Ți-au stabilit tratamentul. Îl poți urma și acasă. Prin  Asigurările Sociale găsim și un kinetoterapeut care să vină la domiciliu, să nu înțepenești de tot. Nu știu cum este mai bine…

Răspund:

– Merg acasă.

Articolul integral, în Revista Seniorul

4 Comments

  1. Bun venit, stimată doamnă ! Felictări pentru lucrare! Bine gândită, bine exprimată şi foarte frumos structurată.

  2. Citesc și… recitesc… Mă tulbură sentimentul dulce-dureros pe care-l degajă trăirile dumneavoastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *