Sigur, zborul este… imaginativ, iar cuibul de curci… metaforic. Dar, ca să privești detașat problema, trebuie să te ridici, să te situezi cumva deasupra ei ca să o poți vedea în ansamblu.
Așa mi-a zburat și mie gândul azi, spre zbor… că ce face românul care nu prea are bani în buzunar, dar e doldora de imaginație? Da, lasă gândul să zboare pe unde vrea el, că doar nu e cu reguli de circulație și nu poate face accident decât, doamne ferește, cu alt gând tot al lui. Dar asta nu-l doare decât pe el…
În fine, mi-a venit așa să zbor pe deasupra (era să zic României mele, dar sintagma e a scriitoarei Cati Urucu și nu vreau să mă acuze de plagiat) plaiurilor natale și să cercetez ce se vede. De ce? o să vă întrebați, iar eu am să vă răspund: pur și simplu. Și fiindcă sunt într-o dispoziție aberantă de aberații, nu mă pot abține și o voi face. Cine va avea colosala răbdare să mă urmărească până la capăt va primi drept premiu o cutie cu Xanax (motivul îl va înțelege cu siguranță). Aici mi-ar fi fost util un emoticon, dar Word-ul nu deține…
Vine o vreme când începi să faci bilanțul, să vezi ce se întâmplă sau nu cu viața ta, de ce se întâmplă sau nu se întâmplă, apoi începi să cauți răspunsuri și, uite așa, ajungi să vrei să ai o privire de ansamblu.
Doamne, nu credeam că pot face atâtea fraze fără să spun nimic. (Personal, o consider o performanță, dar mie nu-mi va recunoaște nimeni meritul ca altora…).
Și cum vă spuneam… mă ridic eu așa imaginativo-vizual deasupra spațiului mioritic – cuibul vieții mele – și ce văd? Niște curci (cu mărgele la gât) mișunând haotic în țarcul țării, ba uneori scăpând și în afara lui.
Mergeți și dumneavoastră pe stradă, dar nu cu capul în jos. Priviți oamenii. În jurul tău nu vezi decât fețe plouate, abătute, preocupate. Și cum de nu ar fi așa? Că doar vede tot omul ce se întâmplă în țara asta și chiar dacă nu înțelege pe deplin spre deloc, simte că ceva nu e în regulă (citiți vă rog nimic în loc de ceva).
Nu abordez subiectul politică, nu e domeniul meu forte. E doar o idee pe care domniile voastre o puteți dezvolta singuri. Înțelegeți acum de ce zborul meu e deasupra unui cuib de curci.
Nu, nu-mi place deloc ce se vede, așa că, gata cu zborul, data viitoare voi face… excavări. Să ne auzim cu bine și să fiți optimiști. Hai, curaj, găină, că te tai!
