S-a demonstrat ştiinţific că bărbaţii suportă mai greu durerea şi sunt mai panicoşi când vine vorba de vreo boală, aşa că vă dau şi eu o veste proastă: pe măsură ce îmbătrânesc devin şi mai panicoşi, şi mai ciufuţi! Pe principiul, ce e naşpa la tinereţe e de-a dreptul insuportabil la bătrâneţe!
Revenind la tătăiţul nostru, ei bine, nici el nu se dă în lături în a îngroşa rândurile bărbaţilor care transformă într-un cataclism planetar orice balonare, junghi, jenă sau răceală. Să te ferească sfântul să-i banalizezi simptomul, să-i spui cumva că nu e mare lucru şi că e normal la 75 de ani să te mai doară una-alta, că eşti tăiat de pe lista moştenitorilor. El este cel mai bolnav, cel mai grav, îl doare cel mai rău şi necesită cea mai atentă îngrijire.
Nu mănâncă gras, pentru că îi creşte colesterolul, nu mănâncă dulce, pentru că face diabet, nu mănâncă sărat, pentru că face rău la inimă, nu mănâncă acru, pentru că îi face rău la bilă, nu mănâncă amar, pentru că nu-i place! Apoi, laptele îl balonează, fructele fermentează, brânza îl constipă, carnea e grea, cu biscuiţii se îneacă, iar legumele îi fac foame! Curentul îl trage, frigul îl răceşte şi tuşeşte până la lacrimi, iar căldura îl face să transpire prea rău, şi când este aşa rău transpirat, răceşte imediat! Iarna e prea frig, primăvara are fulgi şi polen şi e alergic, vara e prea cald, toamna e prea umedă! Cum o dai, cum o întorci nu merge cu tătăiţă!
Apoi mersul la doctor e o adevărată aventură! Mai întâi se interesează cât de bun e doctorul, dar nu ştii ce să spui ca să-l convingi. Dacă este bătrân şi are experienţă, nu mai e la curent cu „medicamentele astea noi”, dacă este tânăr, evident nu are experienţă suficientă şi nu-l înţelege pe el, care este un caz aşa mai special! Dacă este bărbat, este bine pentru că este serios, dar nu-l ascultă şi el vrea să fie ascultat, să povestească toate belelele (mai mult imaginate) pe care le pătimeşte! Dacă este femeie, este bine pentru că îl ascultă, dar femeile nu sunt aşa bune ca bărbaţii – câte discuţii am mai avut şi pe tema asta! Şi mai ales „să nu fie ca Udrea” – adică blondă!
Analizele le face de două ori pe an şi apoi le analizează, le suceşte, le învârteşte, merge cu ele la trei medici, ca să-i spună toţi trei că are analize perfecte, desigur. Cât priveşte ecograful, avem alte probleme:
– Nu mă duc la capătul lui 41…
– Păi de ce, că e aproape de matale, iei maşina şi te lasă fix acolo!
– Acolo nu e ecograful bun…
– Păi de ce nu e bun?
– Nu scoate poza bine!
– Ce poză?
– Am fost io acolo şi mi-a zis aia că nu am pietre la fiere…
– Păi foarte bine!
– Nuuu, mă duc la Policlinica 34, că acolo mi-a ieşit că am! Aia sunt proşti! Aştia sunt buni, că au văzut că io am ceva la bilă!
– Da, la bilă! Da’ nu la aia, tătăiţă!
– Lasă, că ştiu io mai bine!
De obicei, dacă-l doare ceva, merge pe stilul smuls! Adică scoate tot ce e de scos, preferând varianta tăierii, decât tratării! Dacă îl doare apendicu’ – scos, dacă-l doare bila – scoasă, dacă-l doare vreo măsea – afară! Însă cel mai bine este atunci când îl apucă durerea de dinţi exact atunci când toate cabinetele sunt închise. Aşa că ne trezim cu tătăiţă, a doua zi de Crăciun, că ne zice:
– Io sun la 112!
– Păi de ce? Te doare ceva?
– Mă doare aşa un pic o măsea…
– Păi, dacă te doare măseaua, degeaba suni la 112, că n-au ce să-ţi facă… ia şi matale un medicament ceva…
– Păi d’aia sun!
– Cum adică?
– De ce nu au la 112 şi dentist?
– Păi nu au!
– Păi de ce nu au? Nu este normal să nu aibă! Şi gura tot de doctor ţine! Să facă domn’le şi dentist!
– Păi şi cum să vină omu’ cu scaunul acasă?
– Să vină, de ce să nu vină! A ajuns omu’ pe lună şi ăştia nu pot să vină acasă cu un scaun! Să vină, că io sunt om bătrân, nu pot să merg aşa pe străzi!
– Ei, lasă, că nu eşti chiar aşa bătrân… şi mergi foarte bine!
– Păi da, acum pot să merg… dar mai încolo?
– Păi mai încolo n-o să mai ai dinţi…
– Păi atunci, după sărbători, mă duc să-i scot pe toţi ca să scap…
Articol publicat pe blogul autoarei – Fericiți cei ce comunică
