Apasă tasta Enter

Marș, băbăciune prăpădită…

Sunt o persoană în vârstă, trecută de ceva vreme de șaizeci de ani. Nu-mi e rușine să recunosc (și să accept) asta, deși nu cred că o arăt nici prin înfățișare, nici prin comportament, și sigur nu o simt. Nu am tristeți și regrete după tinerețea pierdută, nu mi-am dezvoltat nici eterne nostalgii (poate temporare, uneori, legate de amintiri sau alte întâmplări). Folosesc computerul, implicit Internetul și am, da, cont pe Fb unde sunt foarte activă (evit frazele mestecate de alții, pozele cu sclipici, invitațiile la cafea sau urările de dimineață și noapte). Lucrez pe computer și sunt mândră de asta. Îmi place să cred că psihic sunt un om echilibrat (prietenii și cei care mă cunosc nu mi-au dat niciodată de înțeles că nu aș fi), nu cuplez niciodată la discuții polemice decât dacă stăpânesc bine subiectul și dacă interlocutorii sunt persoane care te pot contrazice prin argumente. Îmi repugnă atacurile la persoană.

Ceea ce vreau să vă povestesc recunosc că a fost dacă nu generat de mine, alimentat. Am citit pe pagina mea de Fb un text care m-a bășicat instantaneu, și nu m-am putut abține. La ce s-a ajuns… puteți aprecia singuri.

O persoană de sex feminin pe nume Irene B, aflată – ce greșeală – în lista mea de prieteni virtuali, a postat așadar următorul text (mare și colorat, să se vadă bine): „Câte spitale și școli s-ar construi dacă de mâine am scăpa de pensionari?”, urmat de un emoticon zâmbăreț. După prima mea replică, tânăra a precizat: „Doar cretinii nu văd ironia.” Cum era și firesc, schimburile de postări s-au încins:

Delia S.: Chestia asta ați gândit-o singură sau… v-a ajutat cineva? Că e adâncă rău…
Petrică O.: Irene, tu nu ai părinți sau bunici?
Irene (adresându-mi-se în continuare):  Asa sunt eu, „mai proastă”…
Delia S.: Dar cine a spus asta? Poate nu v-ați dat seama, dar e o ofensă la adresa celor în vârstă ce ați spus. În primul moment mi-a venit să vă doresc să nu ajungeți niciodată la vârsta pensionării, dar nu am spus-o, pentru că nu m-aș fi deosebit cu nimic de d-voastră. Nu este vina noastră, a celor în vârstă, că suntem pensionari, dar nici meritul dv. că sunteți tineri. Așa e viața. Apoi, să fii bătrîn e un privilegiu, o să înțelegeți asta când va veni timpul… dacă va veni. Vă doresc cu sinceritate numai bine.
Irene B.: Esti debila mintal 100%!
Gabi B.: Nimeni nu are o vârstă mai mult de 12 luni! Iluzia netrecerii o avem, totuși, cu totii… Ironia e o batjocură, ușoară, se spune. Unde e ironia în afirmație?! …batjocura?!…mai degrabă umorul negru al celor care cred că încremenesc în vârsta momentului. Mărturisesc că nu mă atinge „cugetarea”. E lumea prea plină de afirmații caudate. Mă doare că te doare, Delioara! Treci peste… nu merită!
Delia S.: Mă doare? Mă doare-n… cot. Ba nu, mă doare, dar nu pentru mine, ci pentru tinerii aceștia care nu au nimic în cap, dar se cred buricul pământului. M-am uitat prin postările acestei domnișoare jurnaliste, cică… o fi, nu zic nu… mă gândesc cum eram la vârsta ei… distanță mare în timp și circumvoluțiuni, nu că aș fi fost mai deșteaptă, dar aveam în vocabular cuvântul respect.
Gabi B.: E atâta incompetență la vârf, încât o jurnalistă care scrie așa cum ti-a scris nu face notă discordantă. E clar pentru mine că nu e mare lucru în educația ei, nici căldură în inima ei, e arogantă în atitudinea ei și, desigur, nu se îndoiește de valoarea ei. Ei bine, suma celor de mai înainte dă cu minus. Un mare minus!
Delia S.: Cui îi pasă de ce zice ea? Oamenii aceștia când nu au argumente trec la atac de persoană. Oricum îi sunt recunoscătoare, va ieși un frumos articol din acest dialog.
George P.: Mă gandesc cum ar fi arătat România fără Iliescu și Nastase.
Delia S.: Eu mă gândesc că România se umple de tineri care gândesc și ripostează așa…
[…]
Ștefan O.: Mentalitate de 2 bani, pensionarii de azi sunt platitorii de taxe de ieri, si ar trebui respectati pentru asta. Personal, as reduce bugetul cultelor la 0, să trăisca din donații dacă sunt așa mulți doritori. Cu 4,5 mil. de euro se pot face multe.
Delia S.: Mulțumesc, Ștefan; dacă mai sunt tineri care gândesc așa ca tine, înseamnă că nu e totul pierdut.
Irene B.: Marș, băbăciune prăpădită!
Delia S.: Frumos, domnișoară jurnalistă, dacă așa ești când ești politicoasă nu vreau să știu cum ești când ești nervoasă.
Alexandrescu Ș.: Ți-ai facut un obiectiv din a o ataca pe Irene B , dar cu ce scop?
Delia S.: Păi, dacă eu o atac, ce face ea referitor la ceea ce am spus cum se numește? Nu atac pe nimeni și nu mă interesează politica, credeam că pot avea un dialog civilizat, dar văd că nu se poate.
Alexandrescu Ș.: Nu ai înțeles postarea prima dată, iar un diagol civilizat nu pornește printr-o insultă.
Delia S.: Chestia cu înțelegerea nu cred că e atribuită corect, dar ai și tu dreptate, și chiar te aplaud că-ți aperi iubita sincer. Dacă ai încerca să citești textul și te-ai pune în locul unei persoane în vârstă, ai ÎNȚELEGE […] Faptul că această frumoasă domnișoară spune despre mine că sunt debilă mintal nu-i face deloc cinste și nu o ridică pe nicio culme. Eu știu cum sunt și nu mă atinge asta, încerc doar să vă fac să înțelegeți cum stau lucrurile.
Alexandrescu Ș.: Voi nu vedeți, oare, că exact ce prezintă Irene B în postare se promovează în România, de către media noastră?
Lucia B.: Răspuns pentru întrebarea Irenei: Nici o școală și nici un spital. De ce? Păi, simplu: Școala face națiunea deșteaptă, și aleșii noștri ne vor proști, iar spitalele ne țin în viață, devenim bătrâni, trebuiesc pensii etc… ha-ha-ha…

Sigur, au fost mult mai multe comentarii… oamenii care mă cunosc au simțit nevoia să-și spună părerea. Mă opresc aici, nu vreau să plictisesc cititorul. Vreau doar să spun că bătrânețea vine la pachet cu o serie de neajunsuri fizice, fiziologice, psihice, sociale greu de suportat. M-am gândit foarte mult la această întâmplare… Nu sunt supărată pe această persoană, în fond ar trebui să-i fiu recunoscătoare pentru acest text, recunosc însă că nu-i sunt…
Mă gândesc ce voi face cu viața mea în aceste condiții, dacă voi înainta și mai mult în vârstă și voi fi ostracizată de oameni, de societate… Sincer, nu știu… Un singur lucru știu… voi supraviețui.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *