Dragilor, mi-a venit timpul: am îmbătrânit! Am trăit, m-am străduit să fiu „în rândul lumii” și acum sunt bunică și pot să trăiesc liniștită și chiar fericită lângă copiii fiicei mele! Eram împăcată cu gândul că timpul de pe urmă va fi un timp frumos… Diminețile erau luminate de ochii somnoroși ai micuților, zilele o muzică plină de râsul și vorbele lor peltice, iar serile aduceau pacea odată cu respirația lor liniștită, când somnul venea să le mângâie visele cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, amintire a ultimei povești pe care le-o spuneam! Eram fericită. Poate mai fericită ca niciodată! Dar ce-i cu adevărat minunat se pare că nu durează… A venit un vânt de groază și durere și frică care a paralizat întreg pământul: Covid19! Adică o gripă nefericită ce a făcut victime, a omorât oameni și lumea a înnebunit! Nimeni nu și-a amintit că gripa este ceva firesc primăvara și că s-a mai murit de complicațiile pe care le creează! Nimeni! Pe întreaga planetă, în sfârșit, au aflat doctori, savanți, politicieni acest simplu fapt (că se moare de gripă!) și au hotărât că-i bai mare și că trebuie musai să luăm „măsuri”. Și luăm. Adică nu mai face nimeni NIMIC. Să ne protejăm adică! Cum naibii scăpăm de gripă dacă stăm închiși în case precum vinovații? Cu ce mă protejează pe mine un orar nenorocit care mi se impune? Adică dacă ies pe stradă în afara programului mă împiedic de virus, iar dacă ies doar în orarul impus, nu! Vezi doamne, virusul se pitește din calea mea, după orarul stabilit de guvern… Și nu mai am voie să-mi văd copii, pentru că sunt „sensibilă” și mă pot îmbolnăvi…
Deci stau cuc în casă, ferită de boală, bucurii și îndopată cu vești panicarde despre nenorocirea care s-a abătut peste pământ… Că trebuie să ascultăm doar știri „autorizate”. Nimic din ce nu se spune la tv nu-i adevărat! Iar la tv se bat știrile cap în cap! Aud doar că… trebuie să stau în casă pentru binele meu. Bun. E bine, pricep. Ce nu pricep este că ne strecoară idei subtile cum că s-ar putea ca să ne adune pe toți vârstnicii, ca pe vite, mă rog (scuze!) ca pe niște persoane care prezentăm un mare factor de risc, și să ne depoziteze în locații de ei știute (de fapt la ora asta nu știu nici ei!), unde să fim protejați! Adică în casa mea vine Covid-ul și mă atacă, iar habar n-am unde, nu! Cu ce naiba gândesc Doamne oamenii ăștia? Noi i-am ales, le-am dat un vot de încredere să conducă o țară! NOI! NOI, ne-am semnat oare astfel condamnarea la moarte? Că ce poate fi acest program sau cum s-o numi porcăria asta… Astfel se va realiza doar o mare exterminare în masă! Că e la mintea prostului, și el pricepe: unde se infectează unul, să zicem că acela moare, dar moare DOAR UNUL! Dacă vom fi toți grămadă, ne vom infecta to’i, tot grămadă… Și rezultatul este clar!
Domnilor! Eu încă NU VREAU SĂ MOR! Vreau să mor de moarte bună, pe perna mea. Așa cum a murit mama și bunica mea și bunica bunicii de când este neamul ăsta pe acest pământ… Clar? Nu sunteți voi Dumnezei să hotărâți cine trebuie să trăiască și cine nu. A… Bine îmi veți răspunde că domnul președinte a venit și a spus că a fost doar o vorbă proastă, zisă de un nebun care a fost deja demis din funcție! Eu nu cred… Cred că de fapt acea vorbă a vrut să ne pregătească pentru ce va urma! Pentru că ani și ani nu i-a băgat în seamă nimeni pe seniori… Acum i-a apucat pe toți „grija”! Că de ce? Noi nu vrem o astfel de grijă! Vrem să ne îngrijim nepoții și să ne ajutăm copii să meargă la muncă, domnilor! Ziceți că noi nu mai producem nimic. Greșit! Acum când vreți să „relaxați” starea prezentă, vă puneți problema că persoanele bune de muncă n-au cu cine lăsa copiii… Păi ce așteptați? Umflați-i și duceți-i și pe ăia mici în lagăre, unde să fie îngrijiți! Și ca producția să duduie, „cazați” domniile dumneavoastră frumos și pe cei tineri în locații prestabilite, unde să fie „ocrotiți de virus și să nu mai piardă timpul cu grija plozilor! Nu e grozav? Nu piață, nu ciorbă, nu timp pierdut la o berică… Doar muncă. Păi dragilor, nici în comunism nu și-a permis cineva să sugereze o așa porcărie! Bătrânii erau respectați, îngrijiți, sistemul de sănătate era „beton”. Și veniți voi să propuneți o metodă de „rezolvare” pe care au gândit-o doar naziștii? Cu ce suntem vinovați că am îmbătrânit? Voi ăștia care ați făcut averi de pe urma muncii noastre, vreți acum să nu mai fie nimeni care să-și amintească? Eu asta cred! Ați vândut fabrici, laboratoare, pământul țării, pădurile, aurul… Ce mai vreți? Tot nu vă ajunge? Ce ați mai „cumpărat” cu prețul vieților noastre? Pentru că nu pandemia mamelor voastre ne va omorî, ci amărăciunea! Da supărarea va fi arma care ne va ucide… Supărarea că am putut crește asemenea copii! Și acum iată, eu vreau să-mi cresc nepoții! Doamne! Oare voi crește alți monștri? Poate, dar eu acum vreau să-i învăț vechile povești, să iubească florile, răsăritul de soare, lanul de grâu, pâinea caldă, munții și apele și într-un cuvânt vreau să-i învăț să-și iubească țara. DA! Să-și iubească țara, cu țărâna ei, cu mormintele strămoșilor noștri, cu amintirea dacilor viteji, să se mândrească cu ia străbunicilor lor… Să respecte și să iubească datinile strămoșilor! Poate așa, bunică lângă bunică, cu o vorbă bună și o sărutare, vom reuși să creștem o generație nouă, care să repare răul pe care l-ați făcut! Recunosc și o spun clar: nu vă iubesc și nu vă vreau! Și mai cu seamă nu mai cred în voi… Faptele voastre vă acuză cu prisosință și nici o vorbă nu poate spune cât mă doare asta! Și nici voi nu aveți cuvinte cu care să mă convingeți că veți repara răul făcut. Ați distrus țara și acum vreți să profitați de un virus nenorocit ca să distrugeți și populația? Că nu pricep: pe cei suspecți de infectare, veniți din zone de pericol, îi aduceți în țară și vă cruciți că… nu respectă regulile de carantină, iar pe cei buni de muncă îi trimiteți în zone cu oarece grad de periculozitate, la muncă! Dar noi NU AVEM FORȚĂ DE MUNCĂ! Păi, dacă se îmbolnăvesc și aceștia??? Și e foarte posibil! Deci, vă întreb: cui vreți să dați țara asta golită de populație și ce veți obține voi? Pentru ce? Că veți muri și voi până la urmă… Și după voi potopul??? Slugile cui sunteți creaturi de infern? Mă întreb și eu ca o babă ce mă aflu! Stau izolată să nu mă atace Covid-ul și gândesc! Și… Mi-e dor de nepoți, vreau să-i strâng în brațe, să le miros părușorul, să… le suflu nasul, pentru că-i iubesc! Pentru că-i iubesc și trebuie să simtă și ei asta! Voi ați avut oare părinți, bunici??? Ați simțit căldura îmbrățișării bunicii, mâinile ei muncite v-au mângâiat vreodată? Nu cred! Am zis: doar niște creaturi venite din infern pot vinde mormintele străbunilor și pot ucide bunicii… Ați avut, n-ați avut, treaba voastră, pe mine LĂSAȚI-MĂ SĂ-MI VĂD NEPOȚII!!! Vreau să-i plimb în parc. Cer prea mult? Lăsați-mă să fiu bunică!
