Facebookul, precum lada babei și sufletul tău

Clipa noastră de viață este una de mare viteză. Nu știm cum și de ce, dar timpul nu ne mai ajunge! Vrem să știm mai mult. Să facem mai mult…

Și în acest timp grăbit e normal să ne întrebăm cum or fi trăit strămoșii noștri așa, doar cu sapa, coasa, vitele, holdele, purtând doar grija pământului care le ținea pe toate și pe care trăiau cu toții. Apoi, cumva, o explozie de evoluție s-a năpustit peste lume, și nimic nu a mai fost destul. Știința! De nicăieri, au venit idei, s-au pus în practică și lumea s-a schimbat! Cică omul a dorit să-i fie mai bine, să știe mai mult pentru a înțelege… Ce naiba, habar n-am, dar dacă înaintașii noștri au trăit destul pe acest pământ păstrându-l întreg pentru noi, nu sunt sigură că urmașii urmașilor nostri vor mai avea un pământ pe care să-l lase generațiilor viitoare, sau măcar pe care să trăiască! Știința! Născociri care pentru străbunicii nostril ar fi părut vrăjitorii acum sunt absolut firești și chiar absolut necesare…

Ca exemplu, să luăm Internetul… Minte artificială de „N” ori mai încăpătoare, ca să zic așa, decât a oricărui muritor, care vine în ajutorul omului. Ca să facă omul ce? Să meargă mai departe pe drumul cunoașteri, al descoperirilor… Cred că v-ați pus și voi întrebarea: Unde vom ajunge? Și mai cred că până vom afla oarece, totul se rezumă la bani! Se zice că banul e ochiul dracului, dar banul are o mămică… Ea este știința! Cât s-a folosit din toată această zdroabă a cunoașterii în folosul real al omului, sau pentru a ne proteja ograda? Planeta este în pericol din cauza realizărilor științei, noi odată cu planeta suntem în agonie, dar se investește în cecetări pentru… armament! Ca să ce? Ca să murim…

În fine, spuneam despre Internet. Conduce tot! Stăpân absolut, ne stăpânește viețile, mințile… Existența Internetului a încorsetat-o pe a noastră! Internetul este copilul teribil care… Mă rog, este! Dar și Internetul are prunci! Nu-i înșir pe toți, pentru că vreau de fapt să-mi spun părerea despre Facebook! Copil răsfățat al Internetului, ne mănâncă de vii! Sau nu??? Facebookul este după părerea mea precum lada babei din poveștile copilăriei! Povestea aproape am uitat-o, dar se zice că era undeva o bătrână, cred că Sfânta Vineri, la care veniseră două fete să muncească ca să-și facă zestre… Și după ce terminară ele de lucrat, baba le-a luat pe rând să le facă plata pentru munca lor. A chemat-o pe prima și a închis-o într-o odaie în care se afla o ladă, spunându-i s-o deschidă. Trebuia musai ca fata să fie singură cu lada! Prima fată era bună, cuminte, harnică și frumoasă. A deschis lada și din ea au ieșit o grămadă de lucruri minunate, din care și-a ales cu măsură ce-a crezut că-i va fi trebuincios. A doua fată, care era rea, leneșă și hrăpăreță, curioasă a privit pe furiș ce se petrece în odaia cu pricina. Și când a văzut ea minunea, și-a zis că bine a făcut că a privit pe furiș… știa de-acum ce poate lada fermecată și s-a hotărât să o fure cu totul… Și a furat lada, și s-a dus la loc ferit să se bucure singură de toate bogățiile… Dar, pentru că lada răsplătea pe fiecare după sufletul său, fata rea a primit șerpi, bube, broaște… cam de-astea!
Cam așa este și cu Facebookul. Stai singur cu „lada” ta, care îți dă de toate, după sufletul tău!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *