Un studiu recent a arătat că oamenii care trăiesc cu o tulburare depresivă majoră sunt biologic mai în varstă decât cei fără depresie și că o astfel de traumă apărută în copilărie exacerbează acest efect de îmbătrânire. Acest studiu a fost prezentat într-o conferință la Centrul European de Neuropsihofarmocologie din Barcelona, Spania și publicat în Jurnalul American de Psihiatrie.
Depresia majoră este una dintre cele mai întalnite probleme de sănătate mintală din Statele Unite. Mai mult de 16 milioane de adulți au avut cel puțin un episod depresiv pe parcursul anului trecut. De această condiție au fost legate și alte efecte, cum ar fi o durată de viață mai scurtă sau risc mare de probleme cardiovasculare.
Studiul arată că depresia severă ar putea determina și îmbătrânirea prematură. O echipă de oameni de știință condusă de Laura Han (de la Amsterdam University Medical Center din Olanda) au studiat ADN-ul persoanelor cu depresie și au făcut o descoperire uimitoare: ADN-ul persoanelor care suferă de depresie severă este, în medie, cu 8 luni mai bătrân decât cel al persoanelor sănătoase. Acest efect al îmbătrânirii premature a fost mai evident la persoanele care au suferit traume, violență, abuzuri, neglijență în copilarie. În S.U.A., aproximativ 35 de milioane de copii, conform unui studiu național, au suferit traume, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din populația tânără a țării.
Cum afectează depresia ADN-ul
Han, împreună cu colegii săi, a examinat ADN-ul a 811 persoane cu depresie și a 319 persoane fără. Participanții au fost introduși în Studiul Depresiei și Anxietății din Olanda. Folosind mostre de sânge, cercetătorii au examinat cum ADN-ul participanților se schimbă odată cu vârsta. Studiul a ajuns la concluzia că, la persoanele care suferă de depresie, schimbările epigenetice au loc mult mai rapid.
Epigenetica este știința care se ocupă cu studiul schimbărilor moleculare care au loc la nivelul ADN-ului, fără a fi însă afectată secvența ADN-ului. Aceste schimbări au la baza diverși factori, precum stilul de viață sau mediul înconjurător. Unul dintre mecansimele prin care schimbările epigenetice pot avea loc se numește metilarea ADN-ului – adică, transferarea și adăugarea unei grupe metil la ADN. Cercetătorii au observat că oamenii cu depresie severă au nivelul de metilare și schimbare epigenetică specific unei vârste mai înaintate. Astfel, persoanele cu depresie sunt, din punct de vedere biologic, mai bătrâne cu 8 luni decât cele fără.
În anumite cazuri de depresie severă, această vârstă biologică este cu 10-15 ani mai mare decât vârsta cronologică.
Studiul a descoperit, de asemenea, că persoanele care au suferit traume în copilărie sunt, biologic vorbind, cu 1.06 ani mai in vârstă.
Pentru a-și susține studiul, cercetătorii au examinat și mostre de țestut cerebral.
„Ceasul epigenetic” rulează mai repede în cazul depresiei
Laura Han comentează descoperirile: „Faptul că am văzut rezultate similare atât în mostrele de sânge, cât și în cele de țestut cerebral postmortem întărește ideea că acesta este un efect real al depresiei.” „Ceea ce vedem, de fapt, este un ceas epigenetic, unde schimbările care au loc la nivelul ADN-ului determină vârsta biologică. Iar acest ceas epigenetic pare să o ia înainte în cazul persoanelor care suferă sau au suferit de depresie. Aceste schimbări sunt în special vizibile la persoanele care au trecut de vârsta de 50 sau 60 de ani.”
Rezultatele subliniază efectele biologice pe care traumele din copilărie le au asupra individului și importanța prevenirii acestora prin metode terapeutice, în special când vine vorba de depresie.
Cu toate acestea, Han consideră că este nevoie de studiu amănunțit pentru a întări aceste descoperiri. „Desigur”, spune ea, „acestea sunt doar conexiuni, însă avem nevoie și de cercetări pe termen lung pentru a putea trage niște concluzii corecte legate de îmbătrânirea prematură.”
