Doamna Elena. O doamnă simplă, unii ar spune chiar banală, care merge încetișor pe străzile Bucureștiului. O doamnă care votează, care merge la biserică, care gătește și are grijă de cei dragi. O doamnă cu prieteni, cu vecini, cu o viață aparent simplistă. Din exterior, de pe trotuarul de vis-à-vis, aceasta ar fi descrierea doamnei Elena.

Pe doamna Elena am cunoscut-o acum doi ani prin intermediari. Am invitat-o să facă parte din grupul țintă al unui proiect european dedicat seniorilor din România. A acceptat și s-a străduit mereu să vină la întâlnirile focus group, întâlniri care aveau loc de cele mai multe ori, și citez: „departe, domnișoară”.

Viața aparent simplă a doamnei este presărată de problemele comune ale oricărui senior activ din România. Doamna Elena trebuie să aibă grijă de familie, să mai viziteze niște vecini, să se obișnuiască cu tehnologia modernă, să își găsească activități care să îi ocupe timpul de zi cu zi. Până la urmă, este o doamnă pensionară, un alt senior al Bucureștiului.

Suprinzător (sau nu), doamna Elena nu se plictisește. Pe lângă problemele aferente vârstei sau orașului în care locuiește, dânsa are un talent artistic… de invidiat, aș putea spune. Doamna Elena nu se plictisește, râde și se bucură de viață fiind mereu animată de o paletă de culori. Împrăștie peste tot culoare și face acest lucru cu mare îndemânare. Indiferent de situație, doamna Elena este o pictoriță; un senior pictor prins în orașul gri care ne înconjoară.

Pentru că îmi este dragă, pentru că este un om talentat, pentru că este un senior activ care își lasă amprenta oriunde merge, i-am promis că voi „striga” după ajutor și îi voi face publice creațiile pe care le mai ascunde uneori de ochii lumii. Culorile din spatele unui univers aparent simplu arată așa cum le vedeți…

Pentru mai multe detalii, pentru aprecieri, pentru invitații la târguri, invitații la expoziții, pentru a scoate la lumină aceste culori, puteți lăsa un comenatriu aici.