Ce-i viaţa? O părere / o zbatere de-o clipă / În zborul spre înalt / O mică păcăleală / Când totul moare, / piere / E o butaforie-n / Faţadă de cobalt. / E cumul de speranţe / Cu doruri, năzuinţe / Pierdute mai apoi / Un eşafod himeric / De-orgolii, aroganţe / Un azimut eteric / Iar ţinta suntem noi. / Ce-i viaţa? / O gorgonă… / Şi moarte-i e pe chip / Dar te ademeneşte / Cu vocea ei afonă / Tot ea îţi construieşte / Castele de nisip. / Ce-i viaţa? / E o carte… / Trăită printre rânduri / Iluzii de mărire / Pierdute pe moment / Şi gînduri, gânduri, / gânduri / În care ţi se pare / Că ai trăit ardent / Dar sigur, veşnicia / Ţi-o dă în patru scânduri.
Muere lentamente de Martha Medeiros
Moare câte puţin cine se transformă în sclavul
obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evita pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe “i”
în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii
care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă
şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este
nefericit în lucrul său;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţa să nu asculte
sfaturile “responsabile”.
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi
de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte
de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă ştie întrebarea.
Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna
că “a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul
fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o
fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim…
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale
Dacă va fi să furi, fură o sărutare
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frică
Dacă va fi să îţi fie foame, să-ţi fie foame de iubire
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…