Lider politic (personalitate!?): Eu… nu mai mă duc la Iohannis

nu mai mai duc

Un lider politic (personalitate!?) răspunde ziariștilor:

Eu, a treia oară, nu mai mă duc la Iohannis.

Firește, ați remarcat greșeala de topică. Abaterea de la norma referitoare la ordinea cuvintelor într-o structură stârnește, deseori, hazul, sugerează exprimarea neîngrijită.

Topica firească ar fi fost:

Eu, a treia oară, nu mă mai duc la Iohannis.

De ce?

Clasa bogată a adverbelor cuprinde:

1. Adverbe propriu-zise (astăzi, sus, bine, frecvent etc.) al căror sens este bine precizat și nu au topică fixă față de regent:

Creează astăzi.

Astăzi creează.

2. Semiadverbe (elemente care au trăsături semantice speciale, nuanțând caracteristicile unei acțiuni, unei stări sau ale unei însușiri):

mai, cam, prea, tot, și, nici etc.

Spre deosebire de adverbele propriu-zise, ele au topică fixă și apar obligatoriu în antepunere:

Mai creez.

Creez mai. – nu e corect

Stând imediat înaintea verbului determinant, ele se pot intercala între:

– auxiliar și verbul de conjugat (Am mai creat);

–  și verb (Vreau să mai creăm; E bine să mai creați);

– pronume personale și reflexive neaccentuate și verb (Te mai rog; Îți mai aduci aminte);

– negația nu și verb (Nu mai crea; „Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine” – Nichita Stănescu).

Așadar, în exemplul oferit, corect ar fi fost ca mai să ocupe poziția cea mai apropiată de verb: nu mă mai duc.

E bine să reținem însă că atunci când o formă verbală conține două auxiliare (sau morfemul și un auxiliar, în cazul conjunctivului perfect), corectă este intercalarea lui mai între primele două componente:

mai fi compus

mai fi fredonat

o mai fi vibrat

Spune-ți părerea

*