Apasă tasta Enter

Și totuși, uneori, punem virgulă înaintea lui „și”

August își trăia, poate, ultimele clipe. Natura zâmbea a toamnă… Stația Izvoarele. Cobor! Metroul mă aștepta, parcă!? Urc! O bătrânică, elegantă în simplitatea ei, citea cuvintele scrise pe un afiș publicitar, într-un colț al metroului:

Un bărbat adevărat trebuie să miroasă bine și când salvează lumea și când merge la birou.

Sfioasă, m-am apropiat. Voiam să-i cer iertare… Dar… surpriză! Doamna profesoară mi-a oferit o memorabilă lecție de utilizare corectă a semnelor de punctuație.

Cu mâna-i tremurândă, a pus o virgulă înaintea celui de al doilea și. De ce?

Deseori, afirmăm că nu trebuie să se folosească virgula înaintea conjucției coordonatoare copulative și. Totuși, prezența ei este necesară în anumite situații:

1. Când și are valoare adversativă (poate fi înlocuit cu dar sau cu însă); grafic, în asemenea contexte, virgula marchează o opoziție. Exemple:

Alerg, și nu slăbesc.
Așteptările au fost mari, și rezultatele, destul de mici…

Firește, în frazele de mai sus, conjuncția și are sensul lui dar și al lui însă. Conform normei, înaintea tuturor conjuncțiilor coordonatoare adversative (dar, iar, însă, ci, ba), trebuie să se pună virgula.

2. Când izolează o construcție incidentă de restul enunțului.
Construcția incidentă (cuvinte, propoziții, fraze) este o comunicare suplimentară care se detașează, din punct de vedere gramatical, de celelalte componente ale enunțului (izolarea între virgule marchează absența legăturii sintactice):

E, firește, un model.
„O iubire adevărată”, spune Camil Petrescu, „înseamnă să nu poți gândi contrariul ei.”
Fără îndoială că, spun aceasta, pentru că am citit-o, lucrarea este o capodoperă.

Folosirea virgulei este obligatorie și înaintea conjuncției și:

Fără îndoială că, și spun aceasta, pentru că am citit-o, lucrarea este o capodoperă.

3. Când delimitează membrii unei relații de coordonare sau de subordonare stabilite prin elemente corelative, virgula trebuie să apară înaintea celui de al doilea membru.
Elemente corelative: și…, și…; nici…, nici…; acolo…, unde…; de aceea…, pentru că…; deși…, totuși…; atât…, încât… ș.a. Exemple:

Și citește, și scrie.
Ba râde, ba plânge.
Deși nu citește mult, totuși are dezinvoltură în exprimare.

Ați înțeles, cred, lecția doamnei profesoare.

Cele două subordonate circumstanțiale de timp („când salvează lumea”, „când merge la birou”) sunt în raport de coordonare. La stabilirea acestui raport, participă perechea de conjuncții coordonatoare (elemente corelative) și…, și…

Așadar,

Un bărbat adevărat trebuie să miroasă bine și când salvează lumea, și când merge la birou.

Mulțumim, doamnă profesoară! 🙂

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *