Fapt
O companie lansează un apel de proiecte. Ca în fiecare astfel de situație, apar întrebări/nelămuriri/dubii și implicit „obligația” finanțatorului de a clarifica toate aceste aspecte ivite în procesul de depunere a proiectelor. Numai că, în cazul de față, apare o confuzie de termeni, iar finanțatorul schilodește un apel întreg doar pentru că se încurcă în noțiuni și definirea lor.
Se publică o listă de Q&A unde apare următoarea întrebare, cu următorul răspuns:
Întrebare: din finanțarea alocată în urma validarii proiectului se pot efectua plăți pentru colaboratori sau membrii ONG-ului care va desfășura activitățile proiectului?
Raspuns: finanțarea poate acoperi astfel de cheltuieli, cu condiția ca acestea să reprezinte maximum 35% din totalul finanțării. Poate fi efectuată plata doar catre persoane implicate direct în proiect, în baza unor contracte de muncă, de voluntariat sau de prestare servicii. Este necesar ca aceste cheltuieli să fie cuprinse în bugetul proiectului trimis nouă.
Până aici nimic sau aproape nimic neclar, cu excepția contractului de voluntariat care nu are ce căuta în enumerare.
De ce spun asta: Un contract de voluntariat presupune muncă neremunerată, că de aia se cheamă contract de voluntariat. Ca să incluzi un astfel de contract în buget, trebuie să existe obligația de a pune contribuție proprie în natură, căci altfel acest tip de contract nu poate fi bugetat. Sau să introduc o retorică: dacă aș bugeta un voluntar, cu cât mi l-ați plăti și cu ce document m-aș descărca în contabilitate pentru plata lui?
În rest, atât intrebarea, cât și răpunsul sunt clare.
Doar că finanțatorul nu se lasă și vrea să demonstreze că nu stăpânește unele noțiuni și vine cu o erată care spune așa: „Următoarele tipuri de activitati nu sunt eligibile si pot conduce la neacceptarea proiectului (…) proiectele care își propun utilizarea mai mare de 35% din totalul finanțării pentru acoperirea unor cheltuieli legate de personal (voluntari sau angajați), colaboratori sau plata unor furnizori de servicii.”
Analizând, rezultă următoarele:
În primul rand, bugetarea unor categorii de cheltuieli in procent de… nu poate fi vreodată considerată o activitate. Deci mare atentie la definiția activității.
În al doilea rând, se insistă și în erată cu contractele de voluntariat care nu pot fi bugetate, pentru că insist să spun că ele sunt contracte neremunerate și pot fi incluse în buget doar în situația în care ghidul solicitantului prevede contribuție în natură.
Și în al treilea rând, și cred cel mai important, se introduc prin enumerare (adică toate valabile și nu unele constituindu-se în sub-categoriile altora) categorii de cheltuieli precum salarii, onorarii și, tineți-vă bine, „plata unor furnizori de servicii”. Păi, stimate finanțator, ai anulat tot cu furnizorii de servicii.
Ce înseamnă furnizor de servicii: furnizorul de servicii este absolut orice agent economic de pe pământ care prestează orice tip de serviciu pornind de la organizare de evenimente, până la elaborare de materiale, conferințe, realizare site, reparații imprimantă, reparații robinet etc.
Ce vă recomand pentru următorul apel:
Recomandarea 1: nu introduceți noțiunea de voluntariat decât dacă ghidul prevede contribuție în natură, altfel acest tip de contract nu poate fi bugetat.
Recomandarea 2: o cheltuială bugetată nu reprezintă în orice situație și o activitate, deci separați noțiunile; cheltuielile la cheltuieli, activitățile la activități.
Recomandarea 3: achizițiile înseamnă prestare de servicii (orice, legal să fie), furnizare de bunuri (adică tot ce este palpabil și nu este serviciu) și execuția de lucrări (tot ce nu e în primele două).
Ce cred eu ca ați vrut să ziceți cu prestările de servicii e foarte simplu: v-ați gândit, cel mai probabil, la servicii de consultanță care pot fi asimilate resursei umane, și asta ar da logică întregii povești, nu-i așa? 🙂
