Tu nu-ți dai seama cât te iubesc, cred. Cât mă iubești? Da de ce mă întrebi? Uite, te întreb, răspunde-mi. Mă simt ca la o compunere. Îmi zici să-ți spun tot deodată și scurt. Da, asta-ți spun. Vreau să-mi spui. Îți spun, bine. Te iubesc. Sună fals. De ce sună fals? Pentru că vreau mai mult. Vrei mai mult? Da, vreau mai mult. Ok, te iubesc, ce mai vrei?!. Tu nu mă iubești. De ce? Pentru că ești fals când spui asta. Nu-s, te iubesc. Ești, nu mă iubești. Ce vrei?! Zi-mi ce vrei! Spune-mi ce simți, hai, zi. Nu mai știu. Vezi?! Știu uneori. Sunt faze în care știu, clar. Dar nu mereu. În numereu sunt doar eu. Asta voiam să aud, nu mă iubești perpetuu. Ești cu tine pentru tine. Nu mai știu. E clar, nu mă iubești. Te iubesc. Nu mă iubești, gândește(-te) și tu… Nu știu, dar sunt cu tine. Nu ești mereu. Nu sunt mereu. Nu mă iubești mereu. Nu(Mereu).
