Anthony Hopkins este „Tatăl” bătrân care nu înțelege ce i se întâmplă: apartamentul său drag se „mișcă”, se rearanjează, e de nerecunoscut, așa cum sunt și personajele care apar în apartament; e obsedat de ceasul său de mână și timpul pe care nu-l mai înțelege; își devine sieși un străin și mai smulge o rază de viață din tinerețea ultimei sale îngrijitoare.
În vârstă de 82 de ani, Anthony Hopkins spune că rolul din „Tatăl” l-a făcut să simtă că s-a trezit din morți…
“Uau!” pentru film si pentru cat de putini suntem cu adevarat interesati de ceea ce va sa …..Despre film: nu intelege, preocupat de ceas (timp…relativ- e=mc2 ); finalul insa e revelator- ” mami”, intoarcerea la inceputuri embrionare, la ” frunze”, ” radacini”, la intreg (copac). Si asistenta de azil ( cu nimic mai cruda decat o Ratchel, personajul emblematic din „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ – 1975, regie Milos Forman) care insista pe : a ne imbraca, a ne plimba, pe o zi care e frumoasa afara ( undeva in afara adevarului nostru interior, unde de fapt nu mai este nimic!). In afara noastra nu este nimic ! ( si este crud, cred eu, sa incerci sa creezi o realitate alternativa ). Povestea nu trebuie spusa de o Anne/Lucy, what ever…povestea e individuala si are dreptul la un final asumat in nume propriu. Un film cu subiect desavarsit, pentru ca ridica mai multe intrebari decat ofera raspunsuri.