In fiecare zi, angajatorul meu primeste 8 ore din viata mea, 8 ore castigate prin contract parafat intre noi doi. In afara celor 8 ore imi doresc sa ofer timp si prezenta fizica si mentala familiei mele, prietenilor mei, mie insemi, insa angajatorul meu e împotrivă.
In drum spre casa vad un e-mail care imi aduce aminte de ceva sarcini pentru ziua urmatoare, apoi vine si un mesaj pe whatsapp cu intrebarea: ai vazut mailul? Si ca sa parafam toate acestea, ma si suna pe motiv ca e mai sigura calea asta decat cele doua anterioare. Toate astea se deruleaza in decurs de aproximativ o ora. O alta ora pe care el si-a luat-o din timpul meu, fara sa ma intrebe daca sunt de acord, daca am vreo opinie cu privire la aceasta abordare.
Ajung acasa si incep sa ma gandesc la taskurile de maine. Sotul meu vorbeste cu mine; deodata se opreste si se uita la mine. Nu auzisem nimic din tot ce a zis; de fapt, la final ma intrebase ceva si astepta un raspuns. Il rog sa repete ce a spus ca eram cu gandul la taskurile angajatorului. Intelegator, repeta si finalizam discutia. Imi incolteste un gand… de ce sacrific viata mea privata pentru ca angajatorul meu nu stie sa ceara ce are de cerut in timpul celor 8 ore pe care i le aloc zilnic prin contract? Alta ora pe care si-a luat-o abuziv din timpul meu si inca cateva in care stau cu ochii in tavan, incercand sa gasesc solutii pentru ziua urmatoare.
Si in cele mai multe zile asta e o situatie care se repeta identic, iar eu nu spun nimic, ba chiar accept culpabila incalcarea limitelor timpului meu si vietii mele private, desi este evident ca imi afecteaza intreaga viata.
In Franta, in urma reformei muncii din 2014, a devenit ilegal ca angajatorii sa-si contacteze angajatii in orice fel dupa orele de program. Aceasta reforma a avut la baza studii care arata ca in prezent exista mai mult stres legat de locul de munca, iar stresul este constant. La fel, un studiu din 2014 arata ca persoanele care lucreaza dupa program au un risc crescut de a dezvolta o boala gastro-intestinala ori o boala cardiovasculara, iar lipsa echilibrului dintre viata profesionala si viata privata poate afecta grav atentia oamenilor, somnul acestora si calitatea vietii per ansamblu.
Si daca in Franta exista deja relemenentari legale cu privire la interdictia angajatorilor de a contacta angajatii prin orice mijloc dupa orele de program, iata ca si in Canada exista un proiect de lege care prevede acelasi lucru, care se rezuma simplu la: respectul pentru viata privata a oamenilor.
Ma intreb daca vreodata in Romania se va propune un astfel de act normativ si daca se va si vota. Atunci stiu sigur ca toti patronii romani vor intra in depresie, caci stim cu totii ca ai nostri se hranesc cu asta si ca daca nu-ti trimit zece comunicari intre 8 seara si 5 dimineata si alte 15 sambata si duminica (ca sa stim cu totii ca ei muncesc fara oprire si ca tu ar trebui sa faci la fel), nu sunt pe deplin patroni. Si ce fac patronii e valabil si pentru manageri si manageruti care nu stiu ca esti eficient daca dupa munca ai timp pentru tine.
Cat de adorabil suna asta: Ilegal sa-ti contactezi angajatii dupa orele de program. Deci, ILEGAL!
