Un studiu realizat în Japonia a identificat un tip neobișnuit de celule imunitare care apare în număr mai mare la persoanele care ajung la vârste foarte înaintate. Descoperirea îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine ce înseamnă îmbătrânirea sănătoasă.
Ce au în comun oamenii care ajung să trăiască 100, 105 sau chiar peste 110 ani? Răspunsul nu este simplu. Longevitatea este influențată de numeroși factori – de la genetică și stil de viață până la mediul în care trăim și felul în care organismul face față bolilor.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Osaka a găsit însă un indiciu interesant: sistemul imunitar al supercentenarilor pare să aibă o particularitate pe care nu o întâlnim la fel de frecvent la persoanele mai tinere.
O celulă care face două lucruri
Cercetătorii au analizat probe de sânge de la 28 de persoane, împărțite în trei grupe de vârstă: 70–99 de ani, 100–109 ani și peste 110 ani.
Au observat o creștere importantă, odată cu înaintarea în vârstă, a unei categorii rare de celule imunitare numite limfocite T CD4 citotoxice.
Pe scurt, celulele T au un rol esențial în apărarea organismului. Unele coordonează răspunsul sistemului imunitar, în timp ce altele pot identifica și distruge celule infectate sau periculoase.
Celulele observate la supercentenari sunt neobișnuite tocmai pentru că reunesc caracteristici ale acestor două roluri: pot recunoaște anumite amenințări și pot participa direct la distrugerea celulelor periculoase.
Cu cât îmbătrânim, cu atât devin mai numeroase
Rezultatul care i-a surprins pe cercetători este că aceste celule rămân relativ rare în cea mai mare parte a vieții, dar devin mai numeroase în jurul vârstei de 100 de ani.
În grupurile analizate, ele reprezentau în medie aproximativ 4% dintre celulele studiate la persoanele de 70–99 de ani, 9,6% la cele de 100–109 ani și 17,6% la persoanele de peste 110 ani.
Mai mult, multe dintre aceste celule păreau să provină din aceleași celule inițiale, multiplicate de-a lungul timpului. Cercetătorii numesc acest fenomen expansiune clonală.
Acest lucru sugerează că sistemul imunitar al supercentenarilor s-ar putea fi adaptat în timp, după întâlniri repetate cu anumite amenințări.
Un posibil „scut” împotriva bolilor?
Aici apare una dintre cele mai interesante ipoteze ale studiului.
Receptorii de pe suprafața acestor celule prezentau asemănări cu cei identificați în anumite celule imunitare asociate tumorilor. Cercetătorii cred că acest lucru ar putea indica o capacitate deosebită a acestor celule de a recunoaște anumite celule anormale.
Dar este important să nu transformăm această ipoteză într-o certitudine.
Studiul nu demonstrează că aceste celule îi fac pe oameni să trăiască mai mult și nici că protejează direct împotriva cancerului. Cercetătorii spun chiar că următorul pas este să afle unde se află aceste celule în organism și ce anume recunosc.
Ce ne spune, de fapt, această descoperire?
Poate cea mai interesantă concluzie nu este că oamenii care ajung la 110 ani au găsit „secretul longevității”.
Ci că organismul uman nu încetează pur și simplu să se adapteze odată cu vârsta.
Sistemul imunitar se schimbă pe măsură ce îmbătrânim. În cazul unor oameni care ajung la vârste excepționale, aceste schimbări ar putea include mecanisme de apărare care rămân surprinzător de active.
Cercetătorii vor să afle mai multe despre aceste mecanisme pentru a înțelege un lucru care ne privește pe toți: cum putem îmbătrâni nu doar mai mult, ci și mai sănătos.
Pentru că, până la urmă, longevitatea nu înseamnă doar numărul de ani pe care îi adunăm. Înseamnă și capacitatea organismului de a continua să se adapteze, să se apere și să funcționeze cât mai bine în acei ani.
Iar uneori, răspunsurile cele mai interesante se află chiar în interiorul nostru.
Articolul are caracter informativ și prezintă rezultatele unui studiu științific. Descoperirea nu reprezintă o recomandare medicală și nu demonstrează existența unei metode de prelungire a vieții.
