Europa se confruntă cu una dintre cele mai accelerate tranziții demografice din lume: populația îmbătrânește, iar speranța de viață crește constant. În acest context, sistemele de pensii ale statelor europene devin tot mai fragile, iar presiunea financiară alimentează dezbateri politice aprinse privind vârsta de pensionare. Protestele din Franța, Germania și Bruxelles sunt doar câteva exemple ale tensiunilor generate de aceste reforme.
În fața acestui peisaj complicat, statele europene încearcă să găsească un echilibru între sustenabilitatea sistemelor publice și dreptul la o bătrânețe demnă, scrie European Green Journal.
Modele diferite, provocări comune
Unele state europene explorează soluții precum reducerea vârstei de pensionare pentru a îmbunătăți calitatea vieții lucrătorilor și pentru a accelera schimbul intergenerațional în piața muncii. Alte guverne consideră această opțiune periculoasă, subliniind că sistemele de pensii sunt deja tensionate de îmbătrânirea populației.
O a treia opțiune – combinarea pensiei cu o formă de angajare – este deja larg răspândită în țări precum Suedia, Estonia și Danemarca, unde peste 30% dintre noii pensionari continuă să lucreze, de regulă part-time. Desigur — iată o reformulare mai clară și fluentă pentru pasaj, astfel încât cititorii să înțeleagă mai ușor relația dintre procente și populațiile la care se referă:
În sudul Europei, însă, proporția persoanelor care rămân active după pensionare este mult mai redusă: în Spania, Franța și Italia, sub 5% dintre pensionari continuă să lucreze. Acest lucru arată cât de importante sunt politicile naționale în facilitarea unui trai decent la vârsta a treia și în crearea condițiilor necesare pentru ca seniorii să poată rămâne pe piața muncii dacă doresc.
De ce continuă să lucreze pensionarii
În Spania, peste 3,3 milioane de pensionari – aproximativ 37% – primesc mai puțin de 750 de euro pe lună, potrivit UJP-UGT. Cu toate acestea, doar o mică parte dintre pensionari alege sau reușește să rămână activă în câmpul muncii. Dintre cei care lucrează efectiv după pensionare, aproape 19% spun că o fac exclusiv din motive economice, iar alți 49% menționează și alte motive, precum faptul că partenerul încă este în activitate.
Situația este mult mai drastică în țări precum România, Bulgaria, Croația sau Letonia, unde peste jumătate dintre pensionarii care lucrează continuă să o facă strict pentru a-și suplimenta veniturile. Diferențele dintre state reflectă atât diversitatea sistemelor de pensii, cât și inegalitățile structurale la nivel european.
În Grecia, presiunea economică împinge mulți pensionari către munca „la negru”. Guvernul a încercat să descurajeze fenomenul introducând amenzi echivalente cu un an întreg de pensie pentru cei care nu declară veniturile obținute din muncă, dar deducerile suplimentare și contribuțiile ridicate descurajează în continuare declararea oficială.
Cehia: stimulente pentru a lucra și după pensionare
Cehia a introdus recent reforme menite să încurajeze munca în rândul persoanelor aflate la vârsta de pensionare. Începând cu 2025, pensionarii nu mai plătesc contribuția obligatorie de 6,5% la asigurarea de pensie, ceea ce înseamnă venituri lunare ceva mai mari. De exemplu, o persoană cu un venit brut de 20.000 de coroane cehe (aprox. 700 de euro) economisește 1.300 de coroane lunar. Guvernul estimează costuri bugetare de 4 miliarde de coroane, dar mizează pe recuperarea unei părți din sumă prin taxe mai mari generate de consum și venituri impozabile.
Pensionare activă sau pensionare forțată?
Organizațiile civice și sindicale atrag atenția că rămânerea în câmpul muncii trebuie să fie o opțiune, nu o obligație. Într-o societate în care valoarea este adesea asociată productivității, mulți seniori resimt retragerea din activitate ca pe o pierdere a rolului social.
Totuși, realitatea arată că mulți lucrători în vârstă se confruntă cu bariere serioase: discriminarea la angajare, lipsa accesului la programe de recalificare și prejudecăți privind capacitatea profesională după 55 de ani. În Spania, numeroase CV-uri ale candidaților seniori sunt respinse din start pe criterii de vârstă.
Studiile arată că demiterea sau retrogradarea angajaților mai în vârstă „înseamnă risipirea talentului seniorilor”. Dar relevă și efecte negative ale restricționării pensionării asupra sănătății. Un raport al organizației spaniole FEDEA (Fundación de Estudios de Economía Aplicada) indică o creștere considerabilă a riscului de deces înainte de 70 de ani în cazul persoanelor obligate să lucreze mai mult decât își doresc.
O agendă socială pentru toate vârstele
În viziunea organizațiilor de pensionari, esențial este ca fiecare persoană să poată alege între o pensionare demnă și oportunitatea de a rămâne activă profesional. Această alegere trebuie susținută prin politici care combat sărăcia structurală, inegalitățile de gen, economia informală și ageismul.
Adevărata provocare pentru Europa rămâne, așadar, aceea de a reconcilia sustenabilitatea economică a sistemelor de pensii cu drepturile fundamentale ale cetățenilor vârstnici – nu doar la supraviețuire, ci la o viață cu sens, siguranță și demnitate.
