Mut(e)
de 4 
Într-o dimineață, se trezi metamorfozat într-o gânganie cu abdomenul umflat și păros, cu zeci de picioare subțiri tremurându-i neputincioase.
Reuși să se rostogolească pe spate, cu un efort „supraomenesc”, peste telecomanda cu butoane cleioase alături de care îmbătrânise.
Imaginile în culori încețoșate începură să-i curgă prin vene, dilatându-le; era acum mai liniștit.
Buzele din TV se deschideau și se închideau hipnotizant, creând un vârtej care îi aspira sufletul, lăsându-l inert.
Închise ochii, se concentră și zvâcni, dându-și aproape duhul.
Corpul tresări gelatinos, iar telecomanda de sub el îi răsplăti efortul…
Zeița din ecran îl posedă, privindu-l drept în ochi. O ingurcită încet, epuizant, până când venele începură să-i pârâie. Pieptul zeiței îi sparse timpanele, luându-i creierul. Privirea i se năclăi, sub firicelele de sânge care-i inundau ochii. Zecile de piciorușe începură să i se zbată spasmodic și, cu o sforțare muribundă, o rase, din telecomandă, de pe suprafața ecranului. Olimpiana își luă tributul. Bucăți de carne, dislocate din răcitura corpului aproape neînsuflețit, împroșcară televizorul.
Pe ecranul din fața sa desluși costumul elegant al unei entități care, după capul care se ițea din nodul cravatei, părea a fi mascul. Entitatea își mișcă buzele furibund, făcându-l să horcăie. Masculul începu să-i explice, sufocându-l, că vremea este improbabilă, aruncându-l în neant.
Telecomanda aproape ca i se topi în corpul de meduză. Actorii americo-latini îi imobilizară gâtul, injectându-i al 1001-lea episod al poveștii fără sfârșit.
Corpul i se scurse ca o melasă. Câinele său credincios mârâi la vederea lichidului amorf, se apropie precaut, apoi băgă botul plescăind de câteva ori.
Capul mic i se rostogoli, bolborosind un cuvânt care sună a „marș!”
Își roti ochii spre entitatea din ecran care prezenta Zodiacul.
„Astăzi sunteți puțin irascibil și veți avea un conflict în familie. Veți vedea că această rudă nu a făcut decât să profite de slăbiciunile dumneavoastră. Acest lucru vă va crea neplăceri în relația cu partenerul de viață, care vă va acuza de infidelitate”.
O lectură care m-a lăsat fără cuvinte, fără aer adică…cu gura căscată. Sinceră admirație pentru imaginația bogată a autorului. Din inimă FELICITĂRI!
Dna Delia… 🙂 Va voi multumi fata-n fata.
Foarte frumos!! Putin Kafkian …
M-ai prins 🙂 Mulțumesc
Ahaa, m-am prins de ce ti-a placut replica ” Saturn retrograd”…Nety Sandu e zeita care poseda gangania ( ca nu puteai sa spui mai simplu gandac de bucatarie…deveneai mai putin kafkian, nu? 🙂
Analiza pe text : – introducere cam scurtuta, insuficienta sa empatizez cu personajul ( gandacul adica).
– Compozitie cam a la Proust ( descri televizorul ala cam mult, ba il dai viata ( buze,), noroc ca apare zeita care te poseda cu ochii , dar gandacul ingurgiteaza cu ultimele puteri zeita, dar…n-a fost sa fie; din interior, zeitatea spulbera efectiv dusmanul. Dap, poate nu era un gandac de bucatarie, ca astia rezista si la atac nuclear (cica).Imaginile devin aproape cinematografice : cainele, prietenul cel mai credinios, il lipaie …din curiozitate? poate incerca sa te ajute ? Autorul este voit ambigu, lasand cititorul sa -si raspunsa singuri.
– finalul : „Astăzi sunteți puțin irascibil și veți avea un conflict în familie. Veți vedea că această rudă nu a făcut decât să profite de slăbiciunile dumneavoastră. Acest lucru vă va crea neplăceri în relația cu partenerul de viață, care vă va acuza de infidelitate”.
Genial si lamuritor !
Ce am inteles noi, copii, din text?
Noi din text am inteles ca desi semnele de avertizare fusesera, personajul nu a tinut cont de ele, „a calcat stramb ” , ba a si fost prins si dat in vileag ca „infidel „. Mesajul moralizator : daca nu poti sa fii monogam, incerca macar sa stai cu ochii pe ” semne” si niciodata sa nu fii prins….adica fugiiiiii!