Trece timpul, trece și speranța! De pensie vorbesc! Acest articol îmi ridică inima în gât… Trebuie să fiu vocea semenilor mei, deci trebuie să înjur! Și e păcat! După o viață de muncă, am dori să avem sentimentul certitudinii unei pensii, dacă nu decentă, măcar sigură! Pentru că teoretic e simplu. Există un sistem clar care stabilește procentul ce se aplică pentru a se stabili valoarea punctului de pensie…
Și? Poate că nici eu, nici ceilalți nu înțelegem cum funcționează sistemul, dar… unde e stabilitatea? Când eram copil, bunicii mei și mai apoi părinții aveau o pensie. Mică, dar sigură! Și era sigură; în primul rând pentru că leul, moneda noastră națională, era stabil. Știau oamenii că ceea ce puteau cumpăra azi, puteau cumpăra și anul viitor! Prețurile nu creșteau precum Făt Frumos – într-o săptămână cât alți copii într-un an -, medicamentele erau acolo în farmacie, îi așteptau cu aceleași prețuri, pâinea era doi lei, zahărul, laptele la fel… Și își putea face omul socoteli pentru traiul lui modest de om bătrân care avusese multe de pierdut în viața lui, dar știa că va trăi câte zile îi va da Dumnezeu? Cu niște bănuți pe care putea să și-i organizeze cumva și astfel viața lor curgea lin, fără surprize. Cu convingerea că așa se va întâmpla mereu, am îmbătrânit cu consolarea ideii că dacă nu mai am putere, am în schimb timp să fac ceea ce nu am putut face cât am fost în câmpul muncii…
Și iată, surpriză! Am timp, am și oarece sănătate (adică nu rup ușile cabinetelor medicale și nici ale farmaciilor!), dar… nu am bani! În teorie, se pare că avem un sistem de protecție a persoanelor vârstnice prin intermediul Casei de Sănătate. Așa, și? Protectorii noștri, în frunte cu tot aparatul guvernamental, și-au amintit de noi, pensionarii doar cu ocazia „pandemiei”, când au dat lege să stăm închiși în case precum ocnașii… S-au făcut programe de ajutorare a persoanelor vârstnice, care au funcționat ici și colo, cât să dea bine la știri, la TV! Norocoșii au primit poate o pungă cu oarece alimente sau detergenți. S-a gândit cineva cât le va ajunge „norocoșilor” darurile? Și nu guvernul a venit cu aceste daruri, ajutoare sau cum oare ar fi mai bine să le numesc! Nuuu… S-au implicat primării și organizații neguvernamentale. Așa cum s-a angajat în a aduce un pic de bine pentru seniorii din sectorul 5, și nu numai, și CARP Omenia, care întotdeauna – deși are fonduri mici și sponsori puțini – s-a preocupat de cei necăjiți! Însă nu mai vorbim despre ce s-a tot vorbit: cum că… criza a fost și încă este, gestionată fiind de toată jena, aranjată astfel de parcă trebuie să servească unor „înalte interese”, și nu populației în general!
Deci, zic: acum pe mine mă apasă, fraților, PENSIA mea cea de toate zilele! La un moment dat, s-au gândit profund aleșii să corecteze punctul de pensie, astfel ca bieții lor bunici să-și ducă zilele un pic mai relaxați… Adică au analizat situația, au propus și votat o lege care să asigure o sporire a pomenitului punct de pensie. Drept care, după o așa hotărâre, au ieșit în fața populației, mândri chiar de bunătatea lor și au asigurat bunicii că pot sta liniștiți fiindcă… de la 1 septembrie 2020, se vor mări pensiile cu… 40%. Absolut SIGUR! Și iată că nu numai că nu mai e sigur, ci nu mai e nici posibil! Au calculat domniile lor și premierul a anunțat deja că nu sunt bani pentru mărire… Poate că vor acorda un ceva acolo, cam 10%!… Păi când au votat legea și ea (legea!) a devenit un lucru cert, nu făcuseră bine socoteala… Se pare că nu! Se mai pare că nu se ține cont nici de faptul că noi, românii, deși avem cele mai mici pensii din UE, la plăți trebuie să ne încolonăm prețurilor din UE… Eu, am o pensie mică, de 800 lei. Dacă îmi vor mai adăuga 10%, nu voi putea să-mi realizez proiectul de toamnă-iarnă! Adică să-mi pun murături… În fine… N-am pus nici anul trecut, pentru că, desigur, n-am avut bani. Dar atunci nu ne bântuia „covidul” care să impună o oarece aprovizionare ca o maximă necesitate… Cu covidul ăsta nu te pui și dacă-i vine lui ideea să năvălească peste noi cu un „val doi”, păi vine fraților cu noi restricții și nevoi! Stai în casă mamaie/tataie, și cumpără-ți tu ce-ți trebuie doar între ora „X” și „Y”! Deci este imperios necesară o aprovizionare serioasă!…
Offf, dar stați!! Mai am o bubă pe creier! Când a poposit pe ale noastre plaiuri „covidul”, guvernul a promis că va lua măsuri severe pentru înghețarea prețurilor… haida-de! Nici pentru asta nu au fost fonduri, dragi guvernanți? Ce naiba ? Oare cât de proști ne credeți? Sau, mai rău, cât de neimportanți suntem în ochii domniilor voastre? Și mă întorc la biata noastră pensie: cum naiba ați uitat, guvernanți dumneavoastră, de indexarea pensiilor (măcar a celor mici!) raportată la rata inflației? Ați socotit cu cât ne sunteți DATORI de la 1 ianuarie și până acum? Acest lucru eu îl numesc furt! Clar, și nu-mi iau vorba înapoi… Furt și bătaie de joc! Ați gândit oare că dacă ne veți presa cu spaime, restricții și declarații pe proprie răspundere (altă gogoriță care creează presiune psihică!) veți micșora poate numărul celor cărora trebuia să acordați bani? V-ați bazat oare pe faptul că mulți cardiaci, hipertensivi etc… vor ceda și… Ei bine, uite că încă trăim și ne cerem drepturile! Am mai dori să știm ce „amendă” ar trebui să primească domnul premier, care, „pe proprie răspundere”, a declarat la TV că pensiile se vor mări? Dar domnul Președinte, care a declarat public același lucru? Au fost doar lozinci electorale? Domnilor, timpul tăcerii politicoase și a așteptării răbdătoare a trecut! Nu mai avem timp pentru asta. V-am acordat votul nostru de încredere să gospodăriți o țară și vă bateți joc de ea! Așa că eu, în numele tuturor celor pe care-i umiliți, vă somez să țineți cont de viața noastră! Suntem milioane de pensionari care au fost prezenți la vot întotdeauna! Deci, țineți cont de noi, măcar până la alegeri…!
Aceeași Lucia Bădiță Secoșanu.
