Cea mai recentă analiză a Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice (CNPV) surprinde evoluția socio-demografică din România pe termen lung și efectele negative privind sustenabilitatea financiară a sistemului public de pensii, cauzate de îmbătrânirea populației.

Din punct de vedere demografic, populația rezidentă a României s-a redus cu cca. 3,5 milioane de locuitori în perioada 1989-2018, ajungând în ianuarie 2018 la 19,5 milioane. Potrivit unor analize realizate de Institutul Național de Statistică, Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (Eurostat), Banca Mondială și Organizația Națiunilor Unite, până în anul 2050, populația României este estimată să se reducă cu încă aproximativ 3,3 milioane de locuitori, ajungând la 15,1 milioane. Cel mai pesimist scenariu arată o reducere până la 13,3 milioane de locuitori până în 2050, potrivit unei cercetări realizate de BERD în anul 2008. Între timp însă, recensământul național derulat în anul 2011 a relevat rezultate neașteptat de negative, în sensul în care populația s-a redus mult mai rapid decât era anterior estimat, iar îmbătrânirea populației s-a produs de asemenea mai rapid față de așteptările specialiștilor.

La nivelul întregii Uniuni Europene participarea vârstnicilor în populația ocupată a scăzut dramatic pe parcursul ultimelor decenii, iar această evoluție este concomitentă cu îmbătrânirea populației, ceea ce face ca sistemul european de asigurări sociale să se confrunte cu o dublă amenințare: pe de o parte pensionarii primesc pensie pe parcursul unei perioade de timp mai îndelungate, iar pe de altă parte există mai puține persoane active pentru fiecare pensionar, care să susțină această povară financiară. Problema centrală la care un sistem de pensii trebuie să răspundă este aceea de a oferi o soluție cu privire la scăderea veniturilor individuale odată cu procesul de îmbătrânire. Consensul este acela că un sistem de pensii adecvat trebuie să răspundă atât nevoii de a proteja pensionarii de sărăcie, cât și de a le permite să-și mențină standardele anterioare de viață.

În acest context, CNPV face o serie de recomandări care ar putea contribui la dezvoltarea sistemului de pensii din România în acord cu evoluția probabilă a populației României la orizontul anului 2060. Câteva dintre aceste propuneri sunt:

  • Promovarea principiului îmbătrânirii active (active ageing) și stimularea (și altfel decât prin creșterea punctajului de pensie) a persoanelor care au vârstă de pensionare să lucreze. Într-un sistem ideal de pensii, trebuie să existe o tranziție către oportunități de pensionare care să încorporeze și munca cu normă redusă, pentru a încuraja o viață activă mai lungă. Femeile ar trebui să fie ținta principală a acestor politici de menținere a ocupării;
  • Flexibilizarea pieței muncii pentru a le permite femeilor să lucreze și să aibă grijă de copiii mici (stimularea creșterii fertilității) prin încurajarea înființării de locuri de muncă cu fracțiuni de normă;
  • Realizarea unei baze de date completă și informatizată privind toți pensionarii din România și beneficiile acumulate de către aceștia. O astfel de evidență va elimina o parte din fraude întrucât va fi corelată cu alte informații electronice și va permite verificări, analize statistice etc.;
  • Realizarea de campanii publice cu scopul informării și educării privind resursele și instrumentele de economisire puse la dispoziția românilor pentru păstrarea aceluiași standard de viată la momentul retragerii acestora din activitate;
  • Reducerea pensionărilor frauduloase (în special pentru invaliditate). Creșterea alarmantă a acestora, în special în anumite zone, la anumite comisii ar trebui stopată;
  • Eliminarea posibilității de pensionare anticipată cu excepția celei pentru condiții de muncă deosebite (pe de-o parte inechitabile pentru că nu sunt asigurate tuturor celor aflați într-o anume situație, pe de altă parte substituibile prin perioade de șomaj până la ieșirea la pensie);
  • Egalizarea vârstei de pensionare pentru femei și bărbați constituie un element important pentru eliminarea disparității de gen de la nivelul pensiilor;
  • Creșterea vârstei medii reale de pensionare, care acum este de doar aproximativ 52 de ani. România nu își permite să aibă atât de mulți pensionari tineri;
  • Valoarea pensiei minime garantate ar trebui să fie mai mică decât ajutorul de șomaj sau decât salariul minim pentru a nu determina presiuni pentru pensionare cât mai rapidă.

Analiza CNPV poate fi citită AICI.

Sursa foto: uk.reuters.com