Un studiu publicat în 2026 analizează diferențele dintre persoanele de 65–74 de ani și adulții mai tineri din Uniunea Europeană. În România, distanța dintre generații în utilizarea internetului s-a redus, dar diferențele rămân importante atunci când vine vorba despre operațiuni bancare, cursuri online și folosirea unor instrumente digitale mai complexe.
Să folosești internetul nu înseamnă neapărat să te descurci singur în lumea digitală. Poți să vorbești cu familia prin apeluri video, să citești știri sau să urmărești videoclipuri și, în același timp, să ai dificultăți atunci când trebuie să completezi un formular online, să gestionezi documente ori să folosești o aplicație bancară.
Aceasta este una dintre ideile centrale ale studiului The digital divide in later life: ICT education and digital skills of the elderly in the EU, semnat de Adrian-Victor Vevera, Ciprian Iftimoaei și Ionuț-Cristian Baciu și publicat în volumul 21 din 2026 al conferinței International Conference on Virtual Learning.
Cercetarea analizează date Eurostat despre utilizarea internetului, competențele digitale și participarea la educație și formare, comparând persoanele cu vârste între 65 și 74 de ani cu populația adultă de 25–64 de ani.
Concluzia autorilor este că decalajul digital asociat vârstei nu ține doar de accesul la tehnologie. Contează și ceea ce pot face oamenii cu ajutorul acesteia, oportunitățile de a învăța și posibilitatea de a participa independent la viața socială.
Distanța dintre generații s-a redus, dar nu a dispărut
În perioada analizată, utilizarea internetului a crescut atât în rândul adulților, cât și în cel al persoanelor vârstnice din Uniunea Europeană.
Potrivit calculelor autorilor, diferența dintre proporția persoanelor de 25–64 de ani și cea a persoanelor de 65–74 de ani care folosiseră internetul în ultimele trei luni a scăzut, la nivelul UE, de la 42,1 puncte procentuale în 2013 la 17,1 puncte procentuale în 2025.
România urmează aceeași tendință. Diferența dintre cele două grupe de vârstă s-a redus de la 41 de puncte procentuale în 2013 la 17,2 puncte procentuale în 2025.
Este un progres important. Totuși, reducerea diferenței dintre generații nu înseamnă automat că seniorii au ajuns să folosească internetul la fel de divers sau să dispună de aceleași competențe digitale ca adulții mai tineri.
Mai mult, situația diferă considerabil între statele europene. Autorii identifică diferențe relativ mici între generații în mai multe țări nordice și vest-europene, în timp ce în unele state din sudul și estul Europei decalajele rămân ridicate.
Prin urmare, vârsta nu este singurul element care contează. Contextul educațional, oportunitățile de formare și mediul în care trăiesc oamenii contribuie, de asemenea, la diferențele observate.
Internetul este folosit mai ales pentru comunicare
În România, comunicarea este una dintre cele mai răspândite activități online în ambele grupe de vârstă analizate.
În 2025, 74,6% dintre persoanele de 65–74 de ani și 83,5% dintre cele de 25–64 de ani au utilizat apeluri telefonice sau video online, potrivit datelor prezentate în studiu.
Comunicarea cu familia și prietenii poate fi un motiv important pentru care oamenii adoptă tehnologia. Dar utilizarea internetului nu se oprește aici, iar diferențele dintre generații devin mai vizibile când sunt analizate alte activități.
Un exemplu îl reprezintă căutarea informațiilor despre produse și servicii. În România, proporția persoanelor de 65–74 de ani care desfășoară această activitate este de 28,5%, potrivit studiului, față de peste 60% în grupa de vârstă 25–64 de ani.
În schimb, căutarea informațiilor despre sănătate are valori comparabile cu cele europene pentru grupa de vârstă 65–74 de ani. Autorii sugerează că nevoile legate de sănătate pot reprezenta un stimulent pentru utilizarea internetului inclusiv în rândul persoanelor cu competențe digitale limitate.
Aceste rezultate indică faptul că seniorii nu sunt un grup omogen. Oamenii pot folosi tehnologia în moduri diferite, în funcție de ceea ce au nevoie, de experiența acumulată și de activitățile pe care se simt pregătiți să le realizeze.
De ce atât de puțini seniori folosesc serviciile bancare online?
Diferențele sunt mult mai mari în cazul unor servicii care presupun operațiuni digitale cu implicații economice sau administrative.
În 2025, numai 10,6% dintre persoanele de 65–74 de ani din România utilizau servicii bancare online, față de 60,7% la nivelul Uniunii Europene. În grupa de vârstă 25–64 de ani, valorile erau de 37,1% în România și 77,7% în UE.
Cifrele arată un decalaj important, dar nu explică singure cauzele acestuia.
Unele persoane pot avea dificultăți în utilizarea aplicațiilor, altele pot fi îngrijorate de fraude sau pot prefera să își rezolve problemele la ghișeu. Studiul nu stabilește cât contribuie fiecare dintre acești factori la diferențele observate.
Ceea ce evidențiază este distanța dintre simpla utilizare a internetului și integrarea sa în activități cotidiene mai complexe.
Într-o societate în care tot mai multe interacțiuni se desfășoară digital, această diferență merită atenție. Pentru o persoană care nu poate folosi independent un serviciu online, accesul la tehnologie nu garantează și posibilitatea de a beneficia de acel serviciu fără ajutorul altcuiva.
Competențele digitale se văd și în lucrurile pe care știm să le facem
Studiul analizează și activități practice, precum gestionarea fișierelor, utilizarea programelor de procesare a textului și lucrul cu foi de calcul.
În România, 10,79% dintre persoanele de 65–74 de ani realizaseră operațiuni de gestionare a fișierelor în perioada de referință analizată, comparativ cu 43,74% la nivelul UE.
În aceeași grupă de vârstă, studiul raportează că 6,65% dintre persoanele din România au folosit programe de procesare a textului, iar 3,19% au utilizat foi de calcul.
Aceste activități nu sunt necesare tuturor oamenilor în viața de zi cu zi. Totuși, ele ilustrează diferența dintre utilizarea unor funcții familiare și capacitatea de a realiza sarcini digitale mai complexe.
Competențele digitale nu înseamnă numai să poți deschide o aplicație. Ele includ capacitatea de a găsi și evalua informații, de a comunica, de a gestiona date, de a crea conținut, de a rezolva probleme și de a utiliza tehnologia în siguranță.
Autorii mai arată că indicatorul privind absența competențelor digitale generale înregistrează valori de 21,4% pentru persoanele de 65–74 de ani din România, comparativ cu 7,43% la nivelul UE.
Acest indicator este distinct de măsurătorile referitoare la activitățile individuale. Împreună, rezultatele sugerează că simpla conectare la internet nu poate fi folosită drept măsură suficientă a autonomiei digitale.
Educația digitală după pensionare: o oportunitate insuficient folosită
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării privește participarea redusă a seniorilor la activitățile de învățare.
În 2025, potrivit indicatorului prezentat de autori, doar 0,2% dintre persoanele de 65–74 de ani din România urmaseră un curs online, față de 5,1% la nivelul UE. În grupa de vârstă 25–64 de ani, procentele erau de 2,5% în România și 18,5% în UE.
Aceste valori se referă la participarea la cursuri online, nu la toate formele de educație digitală. O persoană poate învăța să folosească telefonul de la un membru al familiei, într-un atelier față în față sau exersând individual.
Cu toate acestea, diferența evidențiată de studiu ridică o întrebare importantă: ce oportunități de învățare sunt disponibile pentru oamenii care au trecut de vârsta activă profesional?
Educația pe tot parcursul vieții nu ar trebui privită doar ca un instrument pentru dezvoltarea profesională. Pentru persoanele vârstnice, ea poate contribui la păstrarea autonomiei, la accesul la informații și servicii și la participarea la viața comunității.
În logica acestei cercetări, educația digitală pentru seniori ar trebui să fie adaptată nevoilor lor și integrată în politicile de îmbătrânire activă și incluziune socială.
Ce ar putea face diferența?
Datele prezentate de cercetători nu identifică o singură soluție și nici nu compară experimental diferite metode de instruire. Ele indică însă direcții pentru politicile publice și pentru programele de incluziune digitală.
Una dintre ele este dezvoltarea unor oportunități de învățare adaptate persoanelor vârstnice, care să țină cont de experiența lor anterioară și de activitățile pe care doresc să le realizeze.
Un curs util nu trebuie să înceapă neapărat cu explicații generale despre tehnologie. Poate porni de la o nevoie concretă: cum se caută informații despre sănătate, cum se verifică autenticitatea unui mesaj, cum se accesează un serviciu public sau cum se utilizează în siguranță o aplicație.
O altă direcție este asigurarea posibilității de a exersa și de a primi sprijin atunci când apar dificultăți. Pentru unii seniori, participarea la activități față în față ar putea reprezenta o cale mai accesibilă de a învăța, mai ales dacă utilizarea platformelor de formare presupune deja competențe pe care nu le au.
În același timp, programele de educație digitală nu ar trebui să pornească de la ideea că toate persoanele vârstnice au aceleași nevoi. Cineva care folosește deja aplicații de comunicare poate avea nevoie de sprijin în protejarea datelor sau în utilizarea serviciilor bancare, în timp ce altcineva poate avea nevoie de exerciții de bază pentru folosirea telefonului.
Studiul nu stabilește care dintre aceste abordări este cea mai eficientă. El susține însă necesitatea ca educația digitală să fie integrată în politicile de învățare pe tot parcursul vieții și adaptată situației persoanelor vârstnice.
Dincolo de accesul la internet
Cercetarea semnată de Adrian-Victor Vevera, Ciprian Iftimoaei și Ionuț-Cristian Baciu arată că decalajul digital asociat vârstei are mai multe dimensiuni.
Diferența dintre generații în utilizarea internetului s-a redus, dar persistă disparități importante în folosirea serviciilor bancare online, în realizarea unor activități digitale complexe și în participarea la educație și formare.
Autorii interpretează aceste diferențe ca parte a unui mecanism cumulativ de inegalitate socială, în care vârsta interacționează cu educația, veniturile, mediul de rezidență și infrastructura disponibilă.
Pentru ei, digitalizarea nu garantează automat incluziunea. Fără oportunități reale de dezvoltare a competențelor digitale, o parte dintre oameni riscă să rămână în afara unor activități economice, educaționale și civice care se mută tot mai mult în mediul online.
Poate că întrebarea nu ar trebui să fie doar câți seniori folosesc internetul, ci și cât de mult îi ajută acesta să își rezolve singuri problemele, să ia decizii informate și să rămână conectați la comunitatea din care fac parte.
Pentru că incluziunea digitală nu înseamnă doar să fii online. Înseamnă să poți folosi tehnologia în mod util, sigur și independent.
Sursa cercetării: Adrian-Victor Vevera, Ciprian Iftimoaei, Ionuț-Cristian Baciu, The digital divide in later life: ICT education and digital skills of the elderly in the EU, International Conference on Virtual Learning, vol. 21, 2026, pp. 639–650.
