Ediția 2025 a World Happiness Report aduce în prim-plan o temă esențială: impactul empatiei și al generozității asupra fericirii umane.
Raportul demonstrează că actele de bunăvoință sunt „de două ori binecuvântate” – „binecuvântându-i” atât pe cei care dăruiesc, cât și pe cei care primesc.
Pe baza datelor Gallup World Poll din 147 de țări, studiul relevă că oamenii sunt mult prea pesimiști în privința bunătății celorlalți, subestimând dramatic câți dintre semenii lor ar fi dispuși să returneze un portofel pierdut sau să ofere ajutor.
Raportul arată că societățile mai generoase sunt nu doar mai fericite, ci și mai echitabile – beneficiarii principali ai bunăvoinței sociale sunt cei mai puțin fericiți, ceea ce duce la o distribuție mai egală a fericirii.
De la mesele împărtășite până la legăturile familiale puternice, de la voluntariat până la donații caritabile, formele de grijă reciprocă modelează profund bunăstarea colectivă, influențând totul – de la sănătatea mentală până la orientările politice ale societăților.
World Happiness Report 2025, publicat anual sub egida ONU, plasează România pe locul 35 dintr-un total de 147 de țări analizate. Clasamentul evaluează „scara vieții” prin prisma Cantril Ladder, unde cetățenii își notează existența pe o scală de la 0 la 10, luând în calcul factori precum veniturile, sănătatea, sprijinul social, libertatea, generozitatea și încrederea în instituții.
Rezultatul României e notabil: țara noastră se numără printre primele cinci țări din lume la capitolul creștere a scorului de fericire în perioada de bază a studiului, 2005-2010, cât și în perioada recentă, 2022-2024. Alături de Serbia, Bulgaria, Georgia și Letonia, România face parte dintr-un fenomen pe care experții îl denumesc „convergența fericirii” dintre Estul și Vestul Europei.
„Statele din Europa Centrală și de Est au recuperat rapid decalajele față de Occident, atât prin creștere economică, cât și prin îmbunătățirea percepției asupra calității vieții”, arată raportul.
Poziția României în context regional
În comparație cu vecinii săi, România
- depășește Ungaria (locul 69) și Croația
- rămâne în urma Poloniei (locul 26) și Cehiei (locul 20)
- se situează aproape de Bulgaria (locul 33) și Serbia (locul 31)
Polonia și Cehia s-au consolidat ca repere regionale de bunăstare, în timp ce Ungaria ocupă o poziție surprinzător de scăzută, în ciuda unor performanțe economice notabile.
Motoarele progresului românesc
„Fericirea” României, arată raportul, vine dintr-o combinație de factori care au redefinit calitatea vieții în ultimele două decenii:
- creștere economică susținută
- modernizarea infrastructurii
- îmbunătățirea sistemului de sănătate
- dezvoltarea serviciilor publice
Acest mix a generat o percepție mult mai optimistă asupra prezentului și viitorului, contribuind la convergenţa cu standardele occidentale într-un timp relativ scurt.
Fericiți individual, reci comunitar
Deși poziția generală este onorabilă, România prezintă un profil contrastant și problematic când vine vorba de comportamentele prosociale și implicarea civică. La indicatorii de generozitate, țara noastră ocupă poziții dezamăgitoare:
- Voluntariat: locul 140 (aproape de coada clasamentului mondial)
- Donarea de bani: locul 119
- Ajutorarea unui străin: locul 110
Acest contrast evidențiază o particularitate marcantă a societății românești: în timp ce calitatea vieții individuale a crescut substanțial, dimensiunea comunitară și solidaritatea socială rămân subdezvoltate. Cu alte cuvinte, românii declară că sunt mai mulțumiți de viața lor, dar implicarea în binele comun rămâne la cote minime.
Fenomenul arată o societate aflată încă în tranziție: prosperitatea individuală crește, însă capitalul social (încrederea socială și solidaritatea) rămâne în urmă.
Lecția țărilor nordice: încrederea ca multiplicator al fericirii
Clasamentul global continuă să fie dominat de țările nordice – Finlanda (locul 1), Danemarca, Islanda și Suedia – care nu doar că înregistrează scoruri ridicate la evaluarea generală a vieții, ci conduc și la indicatorii de încredere socială și generozitate.
Un exemplu elocvent: în Finlanda sau Norvegia, majoritatea cetățenilor cred că un portofel pierdut le-ar fi returnat. Această încredere socială funcționează ca un „multiplicator al fericirii”, fiind un predictor mai puternic al bunăstării decât venitul sau evitarea problemelor economice.
Raportul subliniază că așteptarea de bunătate din partea celorlalți este un factor mai important pentru fericire decât veniturile sau stabilitatea economică. În România, nivelul de încredere socială rămâne semnificativ mai redus, chiar dacă ne situăm decent la încrederea în instituții.
Contrastele globale și poziția României
Diferențele la nivel mondial rămân dramatice. Între Finlanda, cu scorul 7,7 pe scara 0-10, și Afganistan, cu 1,36 (cel mai mic scor înregistrat vreodată), există un decalaj de peste 6 puncte.
România, prin poziția sa în prima treime a clasamentului, se află în zona „fericirii relative”, peste media globală, dar încă departe de liderii mondiali. Țara noastră a reușit să depășească numeroase state vest-europene, consolidându-și statutul de performer regional.
Este, de asemenea, remarcabil faptul că două țări din America Latină – Costa Rica și Mexic – s-au plasat în top 10 mondial, demonstrând că fericirea nu depinde exclusiv de dezvoltarea economică măsurată prin indicatori tradiționali.
Ce urmează pentru România: de la fericirea individuală la cea comunitară
România de astăzi (a anului 2024) este o țară mai prosperă și mai optimistă decât acum două decenii. Am urcat trepte importante pe scara bunăstării, însă următorul salt nu va fi doar economic, ci social.
Experții subliniază că pentru ca România să avanseze în top și să ajungă la nivelul țărilor nordice, nu este suficientă creșterea economică. Este nevoie de o investiție deliberată în capitalul social – solidaritate, implicare comunitară și o mai mare încredere reciprocă.
Direcțiile clare pentru viitor includ:
- cultivarea voluntariatului prin programe educaționale și stimulente sociale
- stimularea generozității și a comportamentelor prosociale
- construirea unei culturi a încrederii reciproce în comunități
- întărirea coeziunii sociale prin politici publice dedicate
- promovarea implicării civice de la vârste fragede
În concluzie, drumul către standardele nordice nu se poate construi doar prin infrastructură sau creștere economică, ci și prin schimbări profunde în modul în care ne raportăm la comunitate și la ceilalți.
Pentru a trece de la „fericirea individuală” la „fericirea comunitară”, România are nevoie să-și întărească țesutul social. Doar așa progresul va deveni nu doar vizibil în statistici, ci și resimțit în viața de zi cu zi – într-o societate mai generoasă, mai solidară și mai implicată în construirea binelui comun.
