„Toate formele de activitate, mintală, fizică, recreativă, socială reduc mortalitatea, cresc speranța medie de viață și ameliorează funcțiile cognitive, însă activitatea profesională merită o analiză particulară.
Faptele sunt clare și demonstrate: cu cât muncim mai mult timp, cu atât ne „exploatăm” mai bine creierul. (…) Recent, un studiu al ILC (Centrul Internațional pentru Longevitate) și Inserm (Institutul Național pentru Sănătate și cercetare Medicală) Franța a confirmat efectul benefic pe care activitatea profesională îl are asupra sănătății cognitive. Punând laolaltă datele a peste 400 000 de pensionari RSI (Régime social des indépendants), casă de asigurări sociale care administrează în același timp sănătatea și pensia lucrătorilor independenți, prin acest studiu s-a putut demonstra că un an suplimentar de muncă reducea cu 3,1% riscul de a dezvolta boala Alzheimer. De pildă, dacă amânăm pensionarea de la 60 la 65 de ani, putem spera la o scădere a riscului de demență cu 15%, ceea ce este extrem de important în ceea ce privește prevenirea bolii Alzheimer. (…)
Prin urmare, trebuie să constatăm că apariția bolii este amânată cu cât vârsta de pensionare este mai târzie. Însă, atenție, acest lucru vizează meseriile care implică un anumit grad de stimulare mintală, fiind cazul majorității meseriilor, și nu doar al profesiilor așa-zis „intelectuale”. (…) Persoanele cărora viața nu le-a permis să facă studii înalte să nu se descurajeze. O meserie exigentă poate compensa insuficiențele de la nivelul educației și poate permite păstrarea unei funcționări excelente a creierului timp îndelungat. (…)
Să muncim „cât de mult posibil” este însă adesea imposibil într-o epocă dominată de pensionări anticipate, de concedieri și alte încetări de activitate. De asemenea, acest lucru este de neimaginat pentru anumite meserii dificile, sensibile sau care încep la vârste fragede. Meseriile dure, pur fizice, repetitive, fără urmă de inițiativă, fără control asupra producției, nu sunt benefice nici pentru sănătate, nici pentru intelect.
Rezerva cognitivă fiind dependentă de o stimulare intensă, problema care se pune pentru „a îmbătrâni frumos” este atunci: „Ce să fac pentru a continua să-mi stimulez cât mai bine funcțiile cognitive?”
Să te lași în voia sorții și să stai pe canapea în fața televizorului nu oferă în niciun caz stimularea necesară.
Trebuie să știm că munca „în sine” nu are virtuți speciale. Ceea ce contează ester permanența și importanța stimulării pe tot parcursul zilei și pe toată perioada anului. La pensie, dacă nu avem grijă, această intensitate se prăbușește. Plecăm la drum cu o mulțime de proiecte, însă zilele trec și „pauza” de odihnă binemeritată se prelungește.
Știm totuși că multe activități, altele decât activitatea profesională, sunt benefice pentru sănătate și aduc lumină în viață. Încă o dată trebuie să le practicăm pe cele care ne fac plăcere, căci noțiunea de „plăcere” este fundamentală. Să dezlegăm rebusuri, să jucăm cărți, să mergem la expoziții, să ne ocupăm de nepoți, să îi învățăm să citească, să mergem la cinema, să bricolăm, să ne ocupăm de grădină, mai ales în compania cuiva, toate aceste activități recreative sunt „stimulente” (să adormim în fața televizorului nu este!) și ne ameliorează starea de spirit și memoria!”
Extras din cartea Vreau să îmbătrânesc frumos, apărută la Editura Niculescu
