În lumea noastră modernă, întregul discurs privind longevitatea, sănătatea și starea de bine – aspecte importante care stau la baza calității vieții noastre – este construit în jurul noțiunii de tinerețe, pe fondul unei puternice devalorizări a bătrâneții și a procesului de îmbătrânire, spune Horia-Roman Patapievici în cadrul brunch-ului Bun Bine din 26 mai, dedicat longevității.
În acest context, este esențial să îmbrățișăm din nou ideea de înaintare în vârstă și, mai mult decât atât, să încetăm să o privim în raport antitetic cu tinerețea, ci să o percepem ca pe o valoare în sine, recuperându-i asocierea cu înțelepciunea, pe care am pierdut-o începând cu secolele XVI – XVII.
„În etapa actuală a civilizației noastre, între bătrânețe și tinerețe, cea care este valorificată este tinerețea. Noi, atunci când vorbim de o stare bună a sănătății, de fapt o echivalăm mental cu o stare bună ca de tinerețe a sănătății. Pentru noi, a fi sănătos înseamnă a fi tânăr. Iar acest lucru înseamnă că bătrânețea este devalorizată”, spune Horia-Roman Patapievici, citat de Digi 24.
„În trecut, orice comunitate avea un sfat al bătrânilor, o adunare a bătrânilor. Persoanele în vârstă formau, în mod informal, o instanță non-juridică, în mod cert morală și, cu siguranță, civilizațională, la nivelul ei fiind decisă zona aceea fină a lui „se cade, nu se cade”. Oamenii erau supuși acestei judecăți informale, care era puternică tocmai pentru că bătrâneții i se asocia ideea de înțelepciune. În epoca premodernă, vârsta senectuții era valorizată nu prin prisma strict medicală a stării de sănătate, ci prin prisma unei facultăți care nu avea legătură cu sănătatea și care era legată de vârstă: cea a înțelepciunii. Noi, când ne gândim astăzi la un bătrân, nu ne mai gândim la un înțelept, ci îl vedem sub raportul medical al stării de sănătate.”
