Pentru unii adulți, dansul începe ca o formă de mișcare și ajunge să însemne mult mai mult: încredere, prieteni, călătorii, învățare și sentimentul că vârsta nu este un motiv pentru a renunța la lucrurile noi.
„Să nu las niciodată sufletul să îmbătrânească.” Pentru una dintre participantele la cursurile de dans ale Clubului Phoenix, aceasta este poate cea mai simplă definiție a îmbătrânirii active. De 1 octombrie, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, experiența participanților de la Phoenix arată că înaintarea în vârstă poate însemna și să continui să înveți, să întâlnești oameni, să călătorești și să găsești bucurie într-o activitate pe care ai descoperit-o sau ai continuat-o la maturitate.
Dansul nu se termină odată cu tinerețea
Îmbătrânirea este un proces firesc. Însă felul în care oamenii aleg să își trăiască anii de maturitate poate fi foarte diferit.
Pentru unii, o activitate nouă înseamnă un sport, pentru alții un curs, o călătorie sau o comunitate în care să se simtă bine. Pentru participanții adulți la cursurile Clubului de Dans Phoenix, dansul a ajuns să le ofere câte puțin din toate acestea.
Motivațiile sunt diferite.
Anca, în vârstă de 43 de ani, care dansează de 28 de ani, spune că pentru ea totul pornește de la „pasiunea pentru dans”. Dansul face parte din stilul ei de viață, o ajută să se mențină în formă și îi aduce bucurie.
La 57 de ani, o altă participantă îl descrie printr-o combinație simplă: „muzică, mișcare, relaxare, relaționare, comunicare”.
Pentru Rodica, o cursantă de 63 de ani, faptul că există cursuri de dans pentru seniori reprezintă o oportunitate pe care o prețuiește în mod special.
„De când mă știu mi-a plăcut să dansez. Faptul că Clubul Phoenix organizează cursuri de dans și pentru seniori e o mare binecuvântare pentru mine.”
După fiecare lecție, spune ea, se simte „plină de viață și de bucurie”. Iar dansul îi oferă și sentimentul că poate continua să facă lucruri noi indiferent de vârstă.
Pentru Monica, în vârstă de 51 de ani, începutul a fost mai degrabă o nevoie personală.
„O nevoie de a face ceva frumos pentru sufletul meu.”
În timp, dansul a devenit pentru ea un spațiu de eliberare, bucurie și echilibru.
Mai multă energie, dar și mai multă încredere
Participanții vorbesc despre schimbările fizice pe care le-au observat în urma practicării dansului, de la flexibilitate și coordonare până la tonifiere și menținerea condiției fizice.
Dar, în mărturiile lor, schimbările importante apar și în altă parte.
„Mai flexibilă în mișcări și mai încrezătoare că pot face dans și la vârsta pe care o am”, spune una dintre participante.
Pentru cursanta de 43 de ani, experiența înseamnă „mai multă energie, încredere în mine, mă mențin în formă, socializare”.
Sunt lucruri care nu pot fi măsurate la fel de ușor precum numărul de pași sau timpul petrecut la curs. Totuși, pentru cei care dansează, ele fac parte din experiență.
O coregrafie nouă învățată, un stil de dans pe care nu l-ai încercat până atunci sau pur și simplu faptul că reușești să faci ceva ce nu credeai că poți face pot deveni mici victorii personale.
La maturitate, învățarea nu se oprește. Doar capătă alte forme.
Când sala de dans devine o comunitate
Poate că una dintre cele mai importante schimbări nu are legătură cu dansul propriu-zis.
Cursanții nu se întâlnesc doar pentru cele 90 de minute ale unei lecții. Participă la baluri, petreceri tematice, competiții și activități în aer liber, precum Picnic Dansant.
În timp, grupul devine o comunitate.
„În cadrul clubului te simți ca într-o familie. Instructorii se adaptează nivelului grupei și te încurajează”, spune una dintre participante.
O altă cursantă vorbește despre oamenii pe care îi întâlnește la club, despre sprijinul reciproc și despre momentele pe care ajung să le împărtășească.
Iar o participantă de 51 de ani surprinde poate cel mai bine această transformare: oamenii nu mai vin doar pentru a învăța coregrafii. Se întâlnesc, râd, se încurajează și ajung să facă parte din viața celorlalți.
A rămâne activ înseamnă, astfel, și a rămâne conectat.
De la sala de dans la experiența europeană
Pentru participanții Clubului Phoenix, experiența dansului a ieșit și dincolo de sala de curs.
În cadrul Acreditării Erasmus+ în domeniul Educației Adulților, cursanții au participat la mobilități de învățare în Italia, Grecia și Serbia. Au întâlnit alte comunități, au descoperit stiluri noi de dans și au văzut alte moduri de lucru cu adulții și seniorii.
În Grecia, participanții români au învățat dansuri tradiționale grecești și au împărtășit, la rândul lor, dansuri populare românești.
Limba nu a fost o barieră.
„Am fost la o organizație care ne-a inițiat în dansul tradițional grec, iar noi i-am inițiat în dansul nostru popular. Chiar dacă eram de vârste diferite, nu înțelegeam limba, ne-am luat de mână și ne-am simțit grozav.”
Este una dintre experiențele în care dansul devine o formă de comunicare care nu are nevoie întotdeauna de cuvinte.
În Serbia, una dintre participante a fost impresionată de întâlnirea cu tineri cu dizabilități implicați în activități de dans. Experiența i-a oferit o perspectivă nouă asupra participării și incluziunii.
Pentru participanți, mobilitățile nu au însemnat doar plecări în străinătate. Experiențele au fost aduse înapoi în comunitatea de la Phoenix.
Ce se întoarce din Europa în sala de dans
Una dintre participantele care a vizitat o școală de dans din Udine a fost impresionată de numărul mare de seniori care participau la cursuri și de diversitatea programelor.
Alți participanți au descoperit stiluri noi, inclusiv Bachata dominicană, și idei despre modul în care sunt organizate activitățile pentru adulți și seniori în alte țări.
O cursantă s-a întors cu „bucuria de a dansa o coregrafie nouă pentru Bachata și dorința de a mai ajunge și în alte locuri pentru a mai învăța și alte lucruri noi”.
Experiența poate fi privită ca un circuit: pleci să înveți ceva, te întorci cu o experiență nouă, o împărtășești cu ceilalți și creezi, astfel, premisele pentru alte activități și alte forme de învățare.
„A înainta în vârstă nu înseamnă că îmbătrânești”
Una dintre participante a formulat această idee în câteva cuvinte:
„Am învățat că a înainta în vârstă nu înseamnă că îmbătrânești.”
Pentru ea, îmbătrânirea activă înseamnă să își poată găsi în continuare un scop, o pasiune sau o activitate pe care să o împărtășească alături de alți oameni.
O altă participantă o descrie prin „vitalitate fizică, agilitate mintală, bucurie, socializare și exprimare emoțională”.
„Dansul este, pentru mine, o terapie”, spune ea.
În spatele acestor mărturii se află o idee simplă: vârsta nu înseamnă că trebuie să încetezi să înveți.
„Să nu las niciodată sufletul să îmbătrânească”
Pentru Monica, care a participat la mai multe mobilități Erasmus+, îmbătrânirea activă înseamnă și să continue să se bucure, să învețe și să descopere lucruri noi.
Întrebată ce înseamnă pentru ea să îmbătrânească activ prin dans, răspunsul a fost:
„Să nu las niciodată sufletul să îmbătrânească. Înseamnă să continui să mă bucur, să visez, să învăț, să întâlnesc oameni frumoși și să găsesc, în fiecare melodie, un nou motiv de a iubi viața.”
Este o perspectivă care mută discuția despre îmbătrânire din zona vârstei biologice în zona participării.
Să fii activ nu înseamnă doar să te miști. Poate însemna să ai oameni în jurul tău, să înveți ceva nou, să călătorești, să descoperi o activitate care îți place și să găsești motive pentru a ieși din rutină.
Pentru unii, primul pas într-o sală de dans poate fi doar dorința de a face mai multă mișcare.
După câteva luni, poate deveni o rutină.
După câțiva ani, poate deveni o comunitate.
Iar uneori poate schimba felul în care privești trecerea timpului.
Poate că, la orice vârstă, întrebarea nu este „Sunt prea în vârstă ca să învăț să dansez?”, ci:
„Ce aș vrea să învăț în continuare?”
