Un studiu recent realizat de Irina Zamfirescu, Sorin Cheval și Alexandru Dumitrescu, publicat de Friedrich-Ebert-Stiftung România, arată că Bucureștiul se confruntă cu veri din ce în ce mai fierbinți, iar numărul zilelor cu peste 30°C și al nopților tropicale este în continuă creștere. Studiul subliniază că impactul crizei climatice nu este resimțit în mod egal de toți locuitorii, afectând în special categoriile profesionale și sociale vulnerabile.
Insula de căldură urbană și impactul asupra sănătății publice
Cercetarea confirmă existența unui fenomen de „insulă de căldură urbană”, unde suprafețele de beton, asfaltul și lipsa vegetației fac ca orașul să fie cu 5-6°C mai cald decât zonele înconjurătoare. Această realitate, alături de urbanismul haotic, traficul intens și lipsa spațiilor verzi, contribuie la accentuarea valurilor de căldură extremă.
Studiul arată că, deși mortalitatea asociată temperaturilor extreme este mai ridicată în alte capitale europene, Bucureștiul are, per total, cea mai mare rată de mortalitate generală asociată cu căldura din Europa Centrală și de Est, fiind depășit doar de Istanbul. Autorii atrag atenția că efectele crizei climatice ar trebui considerate de autorități o problemă fundamentală de sănătate publică.
Grupurile vulnerabile, lăsate să se descurce singure
Studiul analizează experiența cotidiană a unor grupuri vulnerabile, precum muncitorii din construcții, livratorii, persoanele fără adăpost și cei care trăiesc în zone informale, fără acces la apă curentă și electricitate și vârstnicii cu venituri reduse. În timp ce clasa de mijloc își poate permite soluții de protecție (aer condiționat, plecări din oraș), aceste categorii sociale nu au această opțiune.
Conform raportului, persoanele vulnerabile sunt profund afectate, având în vedere munca adesea necalificată în spații prost ventilate sau în aer liber, precum și resursele financiare limitate care le împiedică să-și asigure un minim de confort termic. Studiul concluzionează că aceste grupuri au fost lăsate să găsească soluții individuale de adaptare, ceea ce reprezintă o formă de manifestare a injustiției sociale.
Lipsa unei viziuni administrative coerente
Raportul critică răspunsul administrației publice locale din București, menționând că, în ciuda unui potențial major de a implementa politici centrate pe atenuarea efectelor crizei climatice, municipalitatea a amânat adoptarea unor măsuri concrete. De asemenea, documentele strategice existente au fost implementate doar parțial.
Diviziunea administrativă a orașului pe sectoare îngreunează demersurile instituțional-strategice, având în vedere că efectele crizei climatice nu sunt localizate. Studiul menționează, de asemenea, că Primăria Capitalei a avut, de-a lungul anilor, politici care au contribuit la amplificarea fenomenului, precum lărgirea bulevardelor în detrimentul spațiilor verzi.
Soluții bazate pe natură și cooperare instituțională
Pentru a face față provocărilor viitoare, studiul oferă o serie de recomandări clare:
- Schimbarea de paradigmă instituțională: Autoritățile trebuie să privească criza climatică nu doar ca o problemă de mediu, ci ca o problemă fundamentală de sănătate publică și justiție socială
- Cooperare inter-sectorială: Este esențială dezvoltarea unor mecanisme de colaborare între cele șapte primării pentru a implementa soluții la nivelul întregului oraș
- Valorificarea luciului de apă: Râul Dâmbovița și salba de lacuri pot fi transformate în „culoare de răcorire” și zone de agrement, disponibile gratuit tuturor cetățenilor
- Renaturalizarea zonelor impermeabile: Zonele de beton și asfalt ar trebui înlocuite cu pământ și vegetație pentru a reduce efectul de insulă de căldură
- Adaptarea infrastructurii publice: Spațiile publice precum locurile de joacă, stațiile de autobuz sau traseele pietonale ar trebui umbrite și adaptate pentru a reduce temperaturile extreme
