Iluzii din care se moare

sistemul sanitar de stat

În ultimii 25 de ani statul român a oferit numeroase exemple în care a fost un administrator lamentabil al activelor pe care le avea în gestiune: companii de stat care au fost incapabile să se reinventeze după 1989 și au sfârșit prin a fi închise, companii cu potențial sau cu o situație financiară foarte bună care au fost devalizate sub ochii acționarului pentru ca apoi să fie vândute pe 2 lei, iar exemplele ar putea continua. Partea proasta este că, înainte de a fi supuse legislației UE, în astfel de companii s-au pompat bani cu nemiluita în speranța deșartă ca vor fi restructurate și aduse pe linia de plutire pentru ca, ulterior, fie procesul să eșueze, fie, odată încununat de succes, profiturile să fie apoi sifonate înapoi spre mediul privat.

În final, cum necum, mare parte a companiilor românești fie a dispărut, fie a fost privatizată, iar cele care au rămas, sub impactul concurenței sau a acționarilor minoritari privați, încearcă să țină pasul. Există însă o uriașă „companie” a statului român în care acesta pompează în mod constant bani fără a avea capacitatea sau interesul de a verifica eficiența cu care acești bani sunt cheltuiți. Sau, mai mult, asigurându-se că această companie este la adăpost de concurența celor care ar putea folosi aceiași bani mult mai bine.

Aceasta „companie” este sistemul sanitar de stat.

Pentru mine este uimitor să văd cum într-un sistem de o importanță vitală, toți guvernanții au cheltuit atât de mulți bani cu convingerea ca acesta va fi capabil sa îi folosească în mod eficient în pofida evidențelor contrare. Ar fi fost un miracol! S-ar fi reușit ceea ce nu s-a reușit niciodată! Ca o companie de stat în poziție de cvasi-monopol în raport cu finanțarea de la buget să fie capabilă să se reformeze și să devină competitivă. Din păcate, miracolele se întâmplă foarte rar zilele acestea. Din acest motiv, cu cât se va recunoaște mai repede faptul că sistemul sanitar de stat nu poate să fie excepția ultimilor 25 de ani, cu atât se vor cheltui mai puțini bani publici cu o finalitate îndoielnică.

Pe de altă parte, sistemul medical privat încă suferă de lipsa unei mase critice care să îi permită să își dezvolte complexitatea intervențiilor medicale. Aceasta face ca, mai ales în cazul serviciilor de urgență sau a intervențiilor complicate, pacienții să fie obligați să meargă doar în sistemul de stat, cu riscurile aferente. Lipa de concurență pentru aceste servicii este practic garantată. O casă de asigurări de sănătate interesată de gestionarea optimă a banilor publici ar trebui să fie prima dornică de stimularea concurenței în zona serviciilor medicale.

Mai ales că îmbătrânirea foarte rapidă a populației României va pune o presiune insuportabilă atât asupra sistemului de pensii publice, cât și asupra sistemului medical de stat. Iar dacă în ce privește pensiile (încă) avem și sistemul privat care compensează scăderea predictibilă a pensiilor publice, în sistemul de sănătate continuăm să alocăm mai toți banii bugetari pentru finanțarea sistemul public de sănătate. Nu are cum să se termine bine acest proiect având în vedere creșterea rapidă a numărului de persoane în vârstă. Singura soluție este utilizarea unei abordări în oglindă a sistemului de pensii private prin care o parte din taxe și impozite sunt alocate spre gestionare în sistem privat. Este un proiect care a avut deja succes în zona pensiilor.

Firma de asigurări de sănătate al cărei client sunt îmi scria zilele trecute următorul mesaj: „În cazul în care prestatorii de servicii medicale solicită prețuri incorecte asta poate să duca la creșterea costurilor pentru dumneavoastră, ceea ce dorim să evităm cu orice chip. Din acest motiv suntem vigilenți în lupta noastră împotriva fraudei. Depunem eforturi constante pentru a proteja clienții noștri împotriva fraudei: monitorizând ca facturile primite să fie corecte, verificând ca tratamentul pentru care plătim este tratamentul pe care îl primiți, asigurându-ne ca tratamentul pentru care plătim este medical corect și necesar”.

Vedeți statul român făcând așa ceva cu facturile venite de la instituțiile medicale, și ele tot de stat?

Articol publicat pe blogul autorului – Economie și societate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts
amintiri
Read More

Umbra

Azi noapte, pe când scârțâitul roţilor troleibuzelor se răreau, iar câinii îşi astâmpărau urletul sinistru, am numărat atâtea…