Îi mulțumesc angajatorului român, dar nu mai aștept să fac 60 de ani ca să pot munci

angajare varstnici

Am analizat cu atenție aplicația dvs. și rezultatul obținut, iar în urma acestei analize, profilul rezultat este diferit de cel căutat de noi pentru acest post. Cu toate acestea, am fost plăcut impresionați de candidatura dumneavoastră și prin urmare, am dori să vă păstrăm CV-ul în baza noastră de date pentru oportunități viitoare.”

Anul trecut, în august, am rămas fără job. Când am primit mesajul de mai sus, mai că n-am lăcrimat. Trimisesem deja vreo 50 de CV-uri la tot atâtea companii și organizații neguvernamentale. Când primeam pe email confirmarea că angajatorii au vizualizat CV-ul, mă bucuram de parcă m-ar fi anunțat că mă angajează. Aceste câteva confirmări de vizualizare m-au făcut să sper și să aplic în continuare. Apoi, am fost chemat la un interviu, după care am primit mesajul emoționant. Oamenii ăștia nu s-au uitat că am 48 de ani, iată! Și, chiar dacă nu m-am potrivit, am produs impresie! Cum să nu fii spre al nouălea cer când, după zeci de CV-uri trimise, după nici măcar un mesaj de programare la interviu, apare un angajator care vede că ai experiență, rezultate, proiecte, studii, post-studii, înflăcărare, care te cheamă la interviu și care, mai mult, îți spune că e impresionat!

După acest episod fericit, am continuat să mai aplic. Cum nu s-a mai arătat nici un semn de „Sus”, și cum se apropiau și sărbătorile de iarnă, am renunțat. Acum mă ocup de proiectele mele. După experiența trăită, aș putea aștepta – cu entuziasm și speranță – să fac 60 de ani, să mă pot angaja, să muncesc, dar îmi doresc cât mai repede să împlinesc 50 de ani pe cont propriu.

Deci, ce-i cu angajatorii români? Au o problemă? Ce caută? Știu ce vor?

Articolul integral poate fi citit în Revista Seniorul

Sursa foto: pixabay/darkmoon1968

2 comments
  1. Salut Radu. Istoria a demonstrat că supraviețuiește cel ce reușește să se adapteze cât mai repede și cât mai bine. Regula generală în dezvoltarea personală este: ori te adaptezi, ori “retrogradezi”. Așa se va petrece și cu angajatorii, ori se adaptează, ori retrogradează. Depinde de fiecare în parte dacă va ține sau nu cont de semnalul pe care l-ai dat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts