Între 26 și 30 octombrie 2026, la Geneva, statele membre ale ONU vor continua negocierile pentru elaborarea unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind drepturile persoanelor vârstnice. Organizațiile societății civile pot urmări procesul și pot pregăti contribuții pentru etapele următoare.
Cum ne asigurăm că oamenii își păstrează dreptul de a decide pentru ei înșiși pe măsură ce înaintează în vârstă? Cum îi protejăm de discriminare, abuz și neglijare? Și ce obligații ar trebui să aibă statele pentru ca persoanele vârstnice să își poată exercita efectiv drepturile?
Sunt întrebări la care Organizația Națiunilor Unite încearcă să găsească un răspuns printr-un proces de negociere care ar putea duce la o convenție internațională dedicată drepturilor persoanelor vârstnice.
O nouă etapă a procesului este programată între 26 și 30 octombrie, la Geneva, unde grupul interguvernamental creat de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului se va reuni pentru a doua sesiune de lucru.
Nu există încă o convenție adoptată. Reuniunea din octombrie este o etapă de redactare și negociere, în care statele discută ce drepturi ar trebui incluse în viitorul instrument internațional și cum ar putea fi acestea protejate în practică.
De ce este nevoie de o convenție dedicată persoanelor vârstnice?
Persoanele vârstnice beneficiază deja de protecția instrumentelor internaționale generale privind drepturile omului. Cu toate acestea, organizațiile care le reprezintă susțin de mult timp că problemele specifice înaintării în vârstă nu sunt suficient de vizibile în cadrul internațional existent.
Discriminarea pe criteriul vârstei, accesul insuficient la servicii de îngrijire, pierderea autonomiei în luarea deciziilor și abuzurile din instituțiile rezidențiale sunt câteva dintre problemele care au alimentat această dezbatere.
Îmbătrânirea populației face ca discuția să fie tot mai relevantă. Dar provocarea nu este doar să asigurăm servicii pentru un număr mai mare de oameni care au nevoie de sprijin. Este și să ne asigurăm că persoanele care îmbătrânesc rămân cetățeni cu drepturi depline, ale căror opinii și alegeri sunt respectate.
În 2025, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat Rezoluția A/HRC/RES/58/13, prin care a creat un grup interguvernamental cu mandatul de a elabora și prezenta un proiect de instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind drepturile persoanelor vârstnice.
Prima sesiune de lucru a avut loc în iulie 2026. Cea de-a doua este programată pentru 26–30 octombrie, la Palais des Nations din Geneva.
Documentele oficiale sunt disponibile pe pagina reuniunii de pe platforma ONU.
Ce drepturi ar putea fi cuprinse în viitorul instrument?
Negocierile privesc atât drepturile care ar trebui recunoscute explicit, cât și modalitățile prin care acestea ar putea fi puse în practică și monitorizate.
Unul dintre domeniile importante este autonomia. O persoană nu ar trebui să își piardă dreptul de a participa la deciziile care îi privesc viața doar pentru că a îmbătrânit sau are nevoie de ajutor. Alegerea locuinței, deciziile privind îngrijirea și participarea la viața comunității sunt aspecte care țin de demnitatea individuală.
Un alt domeniu este accesul la îngrijire. Serviciile medicale, sprijinul la domiciliu și serviciile comunitare pot face diferența dintre o viață trăită cu independență și una în care persoana ajunge să depindă de opțiuni limitate. La fel de importantă este protecția împotriva abuzului, neglijării și exploatării.
Discriminarea pe criteriul vârstei poate apărea în multe situații: la locul de muncă, în accesul la servicii, în relația cu instituțiile sau atunci când opiniile unei persoane sunt ignorate pe motiv că este prea în vârstă.
Nici digitalizarea nu ar trebui trecută cu vederea. Programările medicale, serviciile publice și operațiunile bancare sunt tot mai des mutate online. Pentru persoanele cu acces limitat la tehnologie sau cu competențe digitale reduse, această schimbare poate crea bariere suplimentare. Accesibilitatea serviciilor și existența unor alternative pentru cei care nu pot utiliza instrumentele digitale sunt, prin urmare, teme relevante pentru o discuție mai amplă despre incluziune și drepturi.
Aceste exemple descriu probleme importante pentru dezbatere, nu o listă definitivă de prevederi deja adoptate. Conținutul viitorului instrument va depinde de negocierile dintre state.
Ce se întâmplă la Geneva în octombrie
Reuniunea principală se desfășoară fizic, la sediul ONU din Geneva, în perioada 26–30 octombrie. Pe pagina oficială a evenimentului este publicat un program de lucru preliminar, datat 9 septembrie 2026.
Este important de făcut o distincție: documentul publicat este un proiect de program al sesiunii, nu un proiect propriu-zis al convenției. În materialele afișate pe pagina reuniunii nu am identificat un text preliminar complet al viitorului instrument.
În aceeași zi în care începe reuniunea principală, 26 octombrie, este programată și o întâlnire pregătitoare pentru organizațiile societății civile și organizațiile neguvernamentale. Aceasta se desfășoară între orele 09:00 și 13:00, în Room VII, la Palais des Nations.
Întâlnirea este organizată de Global Alliance for the Rights of Older People (GAROP) și de comitetele neguvernamentale pentru îmbătrânire, cu scopul de a sprijini participarea societății civile la procesul interguvernamental.
La momentul consultării paginii oficiale, înregistrarea pentru întâlnirea pregătitoare apărea deschisă. Participarea presupune însă o înscriere separată de cea pentru reuniunea principală.
Detaliile sunt disponibile pe pagina oficială a întâlnirii pregătitoare și pe pagina reuniunii principale.
Cum se pot implica organizațiile din România?
Organizațiile care lucrează cu persoane vârstnice, asociațiile de pensionari, furnizorii de servicii sociale și organizațiile care promovează drepturile omului pot contribui în mai multe moduri. Nu toate presupun participarea fizică la Geneva.
1. Prin conectarea la rețele internaționale
Un punct de plecare este Global Alliance for the Rights of Older People (GAROP), o alianță internațională care promovează drepturile persoanelor vârstnice și participarea lor la procesele de elaborare a politicilor.
GAROP publică informații despre negocieri, resurse de advocacy și îndrumări pentru organizațiile interesate să urmărească procesul ONU. Organizațiile românești pot contacta alianța pentru a afla ce oportunități de implicare vor exista în etapele următoare.
Înaintea primei sesiuni de negocieri din iulie 2026, GAROP a publicat o poziție comună privind principiile și cadrul conceptual al viitoarei convenții. Documentul poate fi un punct de plecare pentru organizațiile care vor să înțeleagă prioritățile societății civile internaționale.
Resursele sunt disponibile pe pagina GAROP dedicată grupului interguvernamental și în arhiva de materiale publicate în 2026.
2. Prin documentarea problemelor întâlnite în România
Organizațiile care lucrează direct cu seniorii pot aduce în dezbatere experiențe concrete despre accesul la servicii, discriminare, autonomie, îngrijire la domiciliu sau bariere digitale.
Aceste experiențe pot fi transformate în recomandări scrise care să explice ce probleme trebuie abordate și ce garanții ar trebui să existe pentru ca drepturile să poată fi exercitate în practică.
De exemplu, o organizație care sprijină persoanele vârstnice în utilizarea serviciilor digitale poate documenta situațiile în care lipsa competențelor digitale sau absența alternativelor offline limitează accesul la servicii esențiale.
O organizație care lucrează cu persoane dependente de îngrijire poate prezenta problemele întâlnite în sprijinul la domiciliu, în serviciile comunitare sau în instituțiile rezidențiale.
Astfel de contribuții nu înlocuiesc negocierile dintre state, dar pot oferi informații relevante pentru dezbaterea privind drepturile și garanțiile care ar trebui incluse în viitorul instrument.
3. Prin urmărirea procesului și pregătirea unor contribuții pentru etapele următoare
Organizațiile pot urmări documentele oficiale, calendarul sesiunilor și anunțurile privind consultările. De asemenea, pot colabora cu alte ONG-uri pentru a formula recomandări comune.
Este important de precizat că posibilitatea de a transmite un document sau de a participa la o reuniune nu garantează că propunerile vor fi preluate în textul final. Modalitățile de participare depind de regulile procesului și de calendarul fiecărei etape.
Totuși, implicarea nu se reduce la prezența fizică la Geneva. Ea poate însemna informare, documentare, colaborare internațională și pregătirea unor propuneri bine fundamentate.
Pentru organizațiile fără statut consultativ ECOSOC, GAROP a publicat și un ghid de înregistrare pentru participarea la reuniunile grupului interguvernamental. Lipsa acestui statut nu exclude automat posibilitatea participării, dar organizațiile trebuie să respecte procedurile ONU și să îndeplinească cerințele de acces.
Ghidul poate fi consultat pe site-ul GAROP.
Poziția UE
În declarația prezentată la prima sesiune a grupului interguvernamental, la 13 iulie 2026, Uniunea Europeană a reafirmat angajamentul pentru respectarea drepturilor persoanelor vârstnice, fără discriminare.
Printre temele evidențiate s-au numărat participarea efectivă, accesibilitatea și incluziunea, viața independentă, combaterea discriminării pe criteriul vârstei și protecția împotriva violenței, neglijării, abuzului și exploatării.
Declarația poate fi consultată pe site-ul Serviciului European de Acțiune Externă.
De ce contează această dezbatere pentru persoanele vârstnice din România
O convenție internațională nu rezolvă de la sine problemele din sistemele naționale. Chiar dacă va fi adoptat un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, efectele sale vor depinde de conținutul final, de acceptarea sa de către state și de măsurile prin care drepturile vor fi puse în practică.
Totuși, un astfel de instrument poate contribui la definirea unor standarde internaționale mai clare și poate oferi societății civile un reper suplimentar pentru a urmări politicile publice și respectarea drepturilor.
Pentru România, discuția privește teme foarte concrete: posibilitatea de a îmbătrâni în propria locuință, accesul la servicii de îngrijire, respectarea alegerilor individuale, protecția împotriva abuzurilor și accesul la servicii publice, indiferent de competențele digitale.
Pentru organizațiile care lucrează cu seniori, procesul poate fi și o ocazie de a transforma experiența acumulată în recomandări care să depășească nivelul local sau național.
Convenția nu este încă adoptată, negocierile sunt în curs, iar rezultatul nu este cunoscut. Tocmai de aceea, urmărirea procesului și implicarea societății civile rămân importante.
Întrebarea nu este doar ce drepturi va include viitoarea convenție ONU, ci și cum se vor asigura statele că persoanele vârstnice își pot exercita efectiv aceste drepturi. Pentru organizațiile din România, contribuția poate începe prin informare, colaborare și prezentarea problemelor reale ale oamenilor pe care îi reprezintă.
