Năzdrăvăniile lui tătăiță. Tătăiţă şi tensiunea arterială

tensiune arteriala varstnici

Dacă vreodată vă plictisiţi, încercaţi să învăţaţi un om în vârstă să folosească noua tehnologie – va fi cel puţin distractiv, dacă nu vă daţi palme într-o juma’ de oră! Norocul meu este că tătăiţă este un personaj deschis către tot ce e nou şi modern. Că a schimbat câteva telefoane mobile şi că acum vrea „televizor d`ăla mai mic care se ţine în buzunar, cum am văzut io în autobuz” este deja poveste veche! Acum, am trecut la aparatura medicală.

Tătăiţă îşi ia tensiunea singur de vreo câţiva ani, cu un aparat dintr-acela care apeşi pe buton şi se umflă manşonul pe braţ. La început, de bucurie că ştie cum funcţionează, îşi lua tensiunea de 3 ori pe zi şi o mai lua şi vecinilor ca să vadă lumea ce „doctor” e el! Bucuros nevoie mare, ajunsese să-şi noteze pe carneţel cifrele miraculoase şi se prezenta cu ele la medicul de familie lunar, când mergea să-şi ia reţeta. I se părea, în felul acesta, că este mai minunat decât ceilalţi pacienţi care „habar n-au cu ce se mănâncă chestiile astea noi”.

Apoi, ca de orice jucărie mult prea folosită, s-a plictisit! Nu şi-a mai luat tensiunea. „Prostii! La ce-mi trebuie mie să ştiu cât am, că tot tratamentul ăla îl iau!” Aşa că s-a lăsat de tensiometru şi s-a apucat să desfacă lampioanele solare de prin curte, asta după ce ne-am contrazis dacă au sau nu baterie! Au! Asta ca să nu mai desfaceţi şi voi vreo 3-4 ca tătăiţă.

Dar iată că mă pomenesc cu un telefon de la dumnealui, în prag de seară.

– Alooo! (V-am spus că e niţel surd şi cam ţipă în telefon.)
– Da, tătăiţă!
– Alooo, Daniela, tu eşti? (Asta pentru că încă mai nimereşte şi pe la alţii atunci când vrea să sune pe cineva.)
– Daaaa, io sunt! Ce faci?
– Auzi, ia să vezi tu ce tensiune am!
– Păi cum să văd tătăiţă, că sunt la telefon!
– Păi, stai aşa, să nu închizi, că am aparatul aici lângă mine şi-l pun acuma!
– Bine, tătăiţă! Nu închid! Pune-l.

Zdrong, trosc, pleosc, bombănituri, piuituri.

– Alooo!!!
– Da, tătăiţă!
– Ai închis?
– Nu, tătăiţă, n-am închis!
– Aha! Deci, uite! Sunt bolnav! Am tensiunea mare!
– Păi cât ai?
– Stai să-mi pun ochelarii…
– Stau tătăiţă…

Zdrong, trosc, o înjurătură scurtă şi revine:

– Am 78.
– 78 ce?
– Păi, aia de jos!
– Adică cifra de jos e 78?
– Da!
– Păi şi aia de sus?
– Las-o p-aia! Asta e mare! E foarte mare!
– Păi nu e foarte mare! E 7! Dar cât e aia de sus?
– Păi, io jos aveam o cifră! Acum am cu două! Nu e mare?
– Păi, bre, tot o cifră e! 78 e de fapt 7! E ca şi cum ar avea o virgulă între ele, adică 7,8!
– Păi nu e nicio virgulă aici! Aparatul meu nu are virgulă!
– Păi nu e virgulă, e ca şi cum ar fi!
– Nu aveai cum să ai o cifră! Aveai sus 3 cifre şi jos 2 cifre! Dar cât e prima cifră, aia de sus? Că sunt importante amândouă!
– Păi sus e bine! Că acolo avem 3 cifre şi acum tot 3 am! Dar jos ştiu io că aveam doar una!
– Aveai două jos! Dar când citeşti, sus le citeşti pe primele 2 şi jos doar pe prima! Cât ai sus? Cât scrie?
– Stai… sus am 123! E bună asta, nu?
– Păi da, asta înseamnă că ai 12 cu 7! Ceea ce e o tensiune foarte bună! Nu eşti bolnav deloc! E chiar foarte bine!
– Daaaa?! Zici tu?! îi aud neîncrederea în glas.
– Sigur că da! Da` ia spune-mi matale, cam cât e o tensiune bună?
– Păi nu mai ştiu!
– Păi, ia gândeşte-te! Cât aveai matale atunci când aveai tensiunea bună? Cam cât trebuia să fie ea?
Pauză.
– 12 cu 6, 12 cu 7, 13 cu 7… enumăr eu mai multe variante!
– Da, da… aşa, aşa, aşa era! 12 cu ceva era buuuun!
– Păi vezi!
– Păi da! E cu o cifră, cum am zis io!
– Bre! Şi acum tot cu o cifră e! Ai zis că scrie 123 cu 78, da?
– Da!
– Păi am zis mai devreme că trebuie să fie 12 cu ceva, corect?
– Da, cu 12 ca să fie bună!
– Păi cu 12 ai şi matale! 123 începe cu 12!
– Aaaaa, da, da! Adică 3 ăla nu mai contează!?
– NU, nu mai contează! Contează doar primele cifre! Deci cât ai?
– Păi atunci am 12!
– 12 cu cât? Că nu poţi să ai cu 78! Deci…
– Păi, tu zici că doar cu prima cifră!
– Da!
– Păi atunci am 12 cu 7!
– Bravo tătăiţă! Aşa e! Atâta ai!
– Păi şi tu zici că e bună tensiunea asta!?
– E fooooarte bună tătăiţă! N-ai zis matale că 12 cu ceva e bună?!
– Deci, nu sunt bolnav!
– Cu tensiunea, nu! Cu restul… mai vedem!
– Aaa, bine atunci! Mă duc să-i iau tensiunea şi lu` mă-ta mare! Să văd io, ea câte cifre are!

Articol publicat pe blogul autoarei – Fericiți cei ce comunică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts