„La ce vârstă crezi că ești sau ai fost în culmea fericirii?
La 20 de ani, vârsta la care ești frumos, nerăbdător, sănătos tun? La 30 de ani, vârsta la care se concretizează proiectele familiale și profesionale? La 40 de ani, când profiți de un stil de viață confortabil? Ei bine, nu! Concluziile majorității studiilor făcute asupra evoluției fericirii în decursul vieții sunt fără drept de apel: între 65 și 85 de ani suntem cei mai satisfăcuți de existența noastră.
Doctorul Arthur Stone, profesor de psihologie la Universitatea din New York Stony Brook a analizat datele unui sondaj realizat de institutul Gallup în 2008. În această anchetă li se ceruse la mai mult de 340.000 de americani, cu vârste între 18 și 85 de ani, aleși la întâmplare din cartea de telefon, să răspundă la diverse întrebări: vârstă, sex, resurse financiare, sănătate etc. Anchetatorii le cereau în egală măsură să indice gradul lor global de satisfacție în viață pe o scară de 10 puncte. Veste bună dacă ai ajuns la vârsta pensionării: rezultatele au arătat că fericirea ajunge la paroxism la vârsta de 85 de ani! (…)
Majoritatea tinerilor adulți își încep viața în mod relativ fericit, dar mulțumirea lor se degradează în mod progresiv pe măsură ce trece timpul. Fericirea atinge pragul de jos în jurul vârstei de 50 de ani, după care începe să urce rapid. Subiecții în vârstă de 85 de ani erau în medie încă și mai satisfăcuți decât tinerii de 18 ani. (…)
Cercetătorii au pus și întrebări referitoare la emoțiile specifice trăite de subiecți în ajunul sondajului: „Ai simțit emoțiile următoare (amuzament, fericire, stres, furie, tristețe) în cursul zilei de ieri?” Atunci când au analizat această măsură a stării de bine emoționale, cercetătorii au descoperit că stresul scădea pe tot parcursul vieții începând de la vârsta de 22 de ani, pentru a atinge nivelul minim la 85 de ani (odată cu trecerea anilor, devenim zen!). Furia scădea și ea în mod regulat începând cu vârstă de 18 ani. Invers, tristețea creștea progresiv în decursul anilor, pentru a atinge nivelul maxim la 50 de ani, și apoi scădea gradual până la 75 de ani. (…)
Relația între vârstă ți fericire nu se observă numai în SUA. Un studiu internațional, condus de celebrii economiști David Blanchflower (SUA) și Andrew Oswald (Anglia), a arătat că evoluția fericirii pe parcursul vieții urma o curbă de tip U în 72 de țări diferite, din Azerbaidjan până-n Zimbabwe. (…)
Oamenii de știință n-au încă explicații definitive, dar s-au avansat unele ipoteze.
1. Înțelepciunea: după 50 de ani, ne-am evalua mai corect puterile și ne-am evalua mai corect slăbiciunile. De asemenea, ne-am reconsidera ambițiile, reducându-le.
2. Inteligența emoțională: crește odată cu vârsta capacitatea de a gestiona emoțiile și de a reevalua situațiile într-o manieră pozitivă.
3. Schimbarea grupului de referință: persoanele în vârstă ar compara fericirea personală cu cele din același grup de vârstă. Când ne vedem unii prieteni cu o sănătate precară sau pe alții dispărând, ne amintim cât de prețioasă este viața.
4.Efectul pozitiv al fericirii asupra longevității: oamenii fericiți trăiesc mai mult (…)
Fericirea vine așadar odată cu vârsta. Din nefericire, mulți dintre cei mai tineri nu conștientizează asta. Viziunea lor eronată despre bătrânețe ca fiind ceva trist și plictisitor i-ar determina să profite la maximum de clipa prezentă, ceea ce nu este fără consecințe pentru sănătatea lor.” (…)
Extras din cartea De ce trăiesc mai mult oamenii fericiți, de Jordi Quoidbach, apărută la House of Guides PG
Sursa foto: pixabay.com
