Gelozie

gelocie tristete iubire batranete

Stau statuie la fereastră. Aştept să se întoarcă. Nu! Nu… doar aştept. Abia aştept să se întoarcă! Privesc în calea lui, să-l am mai repede aproape! Cu o secundă, cu o privire…

Vecinul Popescu a ieşit cu Gipsi la plimbare. Drăguţ căţel! Azi nu-l urmăresc cum se joacă! Nu-mi risipesc privirea pe imagini care să-mi fure clipa! Privesc fix uşa prăvăliei, să-l zăresc imediat ce iese din magazin! Aştept să vină… Mi-e deja dor! Rug de dorinţă, abia aştept să mă pierd iarăşi în braţele sale! Să simt cum şopârle de gheaţă aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de el îmi macină măruntaiele… Dar, ce face? De ce întârzie?! Cât îi ia să cumpere trei lulele-trei surcele?!

A trecut un sfert de oră. Ce are de vorbit atât de mult cu vânzătoarea?! Ce are să-i spună ea lui? Sau el ei??… O tinerică fără minte şi carte, care face şi ea ce poate pentru un ruj şi-un hamburger… Şi bleguţă, şi piticanie… Parcă-l văd cum îi zâmbeşte cu surâsul ăla galeş, de te bagă-n boală! Şi ea, hi-hi… Cu strungăreaţa aia şi dinţişori de iepuraş! Prostuţă, prostuţă, dar dulcică de-ar băga şi-un înger în ispită…

Stau ca proasta de mai bine de o jumătate de oră şi nu se mai urneşte de-acolo… Dacă n-aş şti că se supără, m-aş duce după el… Mai bine-l sun! Îi zic să mai ia… zahăr! Nuuu, a văzut că am! Să-mi ia şi… Ce dracu să-i zic să ia, ca să nu semene cu ce-i cere nevastă-sa!?…

O oră! O oră şi n-a venit! Pentru floricele şi alune! Dacă se ducea să le cumpere de la depozit, se întorcea până acum! Iepuraşul se simte bine… Sigur că se simte bine dacă-l ţine acolo de atâta vreme! Sau poate că fata n-are clienţi şi-şi mai trece vremea… Dar ce face el? Ştie că-l aştept! Ştie că asta trebuia să fie seara noastră!… Nu-i pasă!

Caraghios bătrân! Doamne, şi ce bine începuse seara! Cam pe fugă dragostea noastră, dar… era începutul! Şi acum, unde-i continuarea? Şarpele îndoielii mi se încolăceşte pe inimă… Nu-i pasă!… Şarpe nenorocit şi disperată dorinţă de a păstra alături, mereu, mereu, ceea ce niciodată nu am avut pe de-a-ntregul… Niciodată pe de-a-ntregul, dar cât este să fie al meu! Doar al meu. Suferinţă! Cumplită suferinţă…

A venit grăbit, obosit, preocupat, ne-am iubit pe fugă şi a plecat. Până la colţ, să cumpere… Părea chinuit de un gând. El zice că sunt mari probleme cu exportul de… Aiurea! Contractul ăla n-are nici în clin, nici în mânecă cu noi doi… Își ferea privirea. Se temea că am să desluşesc gânduri pitite-n adâncul de smoală? Trebuia să se întoarcă de două ore! Trebuia să luăm masa împreună… Mi-a promis că astă seară stăm împreună la TV şi ronţăim floricele… Ea este plecată în delegaţie. Am fi putut avea o seară doar a noastră! Şi, vis nemărturisit, poate o noapte întreagă!… Al meu e de gardă până mâine la prânz.

Mâncarea s-a răcit în cuptor, iar vinul s-a încălzit în frapieră. Fereastra nu-mi arată ceea ce vreau eu. N-am fost destul de atentă?!… Pe stradă trec oameni cu sacoşe, tineri ţinându-se de gât, bătrânei cărându-şi timpul şi plasa cu pâine, medicamente şi poate o revistă… Popescu a ieşit a doua oară cu Gipsi la plimbare… Patrupedul e bâtrâior şi nu se mai poate ţine. Îl scoate mai des, cam la patru ore.

Ea, soţia lui, stând şi privind pe fereastră, să ştie când să pună mâncarea la încălzit! Ea, nevasta, care-l aşteaptă când întârzie la… mine! Ea, care stă la fereastră, aşa ca şi mine acum… El, el mi-a spus că parcă ghiceşte când soseşte acasă! De douăzeci de ani, fără excepţie, când ajunge acasă, mâncarea (mereu, ce-şi doreşte el!) e caldă, casa, bec, iar cămăşile, pe umeraş, ca la expoziţie… Pantalonii, cu dunga lamă de cuţit. De aceea, o respectă. Pentru tot ce face, o… respectă. Dar șoapta care-i susură-n ureche cuvinte de dor s-a transformat în… pâine-cafea-tampoane-subţiri pentru fii-ta-supozitoare pentru hemoroizii tăi-gazele că ni le taie-zău, măi, parcă vorbesc cu turcii! Şi treci şi pe la maică-ta, că m-a tocat cu telefonul toată ziua! Vezi ce mai vrea! Voia să-l cred, să-l înţeleg şi să-l accept aşa cum era.

Cinci ore! Poate a pierdut telefonul, poate l-a lăsat pe undeva. A păţit ceva! S-a întâmplat sigur ceva… A păţit el ceva… A… Ce să se întâmple?! Mă amăgesc. S-a carat, pur şi simplu! Şi, de fapt, ştiu! Ştiu de ceva vreme… Nu vreau, dar ştiu! Problema se numeşte Mioara! De la tehnic! De când s-a angajat la noi, i se fâţâie prin faţa ochilor cu picioarele alea lungi până-n gât, cu talia de viespe, ochii cât ceapa (albaştri, de-mi vine să-i scot!), fără pic de fard, cu bluziţele alea albe, închise până-n gât, mironosiţă, aere de fată cuminţică, nu bea cafea, nu fumează, nu vorbeşte porcărele, aşa, de-o glumă măcar! Nu mai am douăzeci de ani… Iar noaptea asta nenorocită vine şi-mi aduce pe tavă de pelin adevărul: timpul meu a trecut!

Doar ea, nevasta, pentru că-i nevastă, va rămâne lângă el. O va păstra, ca să-l piseze iar şi iar pentru că-i calcă pantaloni, cămăşi şi batiste… Am crezut că va urma divorţul! Chiar mă… temeam de un divorţ, pentru că nu-l voiam de soţ! Am un soţ! Îl voiam şi atât! Era atât de drăguţ, de dulce şi nostim… Trebuia să-l am! Puţin… Un pic! O dată… Să mă bucur de vorbele lui, de mâinile sale moi şi blânde… De ochii ăia negri! Pentru ce dracu’ m-am îndrăgostit?!

Da’ nu-i las! Nuuu… O să-i urmăresc şi-i fac de tot haiul! Las’… o s-o fac şi pe ea de rahat! Că prea o pupă toţi în fund! Pe ea o părui de faţă cu toţi, iar pe el… Îl omor! Nu-l mai am eu, nu-l mai are nimeni! NIMENI! Cum o să mai trăiesc, când ştiu că va strânge-n braţe pe alta? Când va săruta pe alta?! Când voi şti că-i va povesti alteia despre mine, aşa cum îmi povestea mie despre toate cele lângă care-şi căutase un strop de iubire şi care l-au minţit! Pentru una, chiar era să divoţeze! L-au atras, l-au păcălit şi ca prostul le-a crezut…

Ce dracu spun?! Şi eu… Eu ce-am făcut… Oricum trebuia să sfârşesc cumva! Dar nu acum, nu aşa! Nici al meu nu-i prost! Cred că bănuie ceva, dar mă crede prea comodă, prea leneşă ca să-mi ardă de năzbâtii! Bănuie, dar nu-i sigur… Trebuie să mă bucur de fiecare clipă…

E trei din noapte! TREI! Mâine o să arăt la muncă ca dracu. Dacă nu-mi răspunde la telefon, mă… omor! Asta merită! Aşa, o să mă aibă pe conştiinţă! Da! Asta o să fac! Mă omor… O să-l chinuie amintirea asta toată viaţa!… Dar dacă nu-i pasă? Eu mor, iar el o să se zbenguie cu…?! Nuuuu! Eu l-am iubit! Îl iubesc! Nuuu! Nu-l las… Va vedea el cine sunt eu! Pe MINE nu mă părăseşte el când vrea, cum vrea, pentru cine vrea! Eu nu-s proasta de nevastă-sa!

Ştie că are pe… „cineva” şi că acel cineva sunt eu. Ştie că „cineva” îl aşteaptă cu masa caldă. Că cineva aşteaptă să-i treacă fanteziile, cum își aşteaptă pruncul.

E cinci! Trebuie să mă îmbrac să plec la serviciu. Cum dau eu ochii cu el?! Cum mă abţin să nu-i crăp capul? Trebuie să ajung prima, să văd dacă porumbeii ajung împreună la birou! Atunci e clar… Doamne! Maşina este parcată aici! Lângă bloc! Cu ce a plecat… Înseamnă că… nu a plecat! Înseamnă că a rămas închis cu iepuroaica-n prăvălie şi acum râd amândoi de mine de se strâmbă şi mai înseamnă că mâine o să ştie tot cartierul ce-i povesteşte el acum…

O să mă omor, dar mai întâi îi omor pe ei! Uşor de zis, dar cum?

– Aura?… Răspunde ca în vis, că ea este la telefon. Se cutremură de bucurie că… nu s-a întâmplat nimic… Că încă nu s-a întâmplat nimic… Vocea din aparat zice ceva despre un accident. Accident?! …Frâne… Zob a făcut-o… Înţelegi… Ioana… Comoara mea… Seamănă perfect cu Ioana… A murit la naştere… Să ne căsătorim… Eu, eu am ucis-o… eu… Medicii nu ştiu dacă scapă… Vii, da?… Nevastă-mea nu ştie cine-i Mioara… Vii???… Te implor, doar tu…

Vocea LUI! Plângea, spunea de fata lui!… Fata lui?… Mioara?…

Foto: pixabay/cristinaureta

1 comentariu

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.