Aventuri dintr-un cămin de bătrâni. Nelinişti… albastre

viata sexuala varstnici

Dl P. îşi dă cu mâna prin păr. Are părul dat pe spate şi uşor ondulat, se vede că în tinereţe a fost una dintre armele lui de bază. Şi-l vopseşte castaniu, aşa că, cu tot cu privirea încă oacheşă şi mersul sprinţar, îi tai 10 ani, din cei 75, pe muchie de buletin. Pare genul cuceritor care întotdeauna spune ceva drăgălaş despre femei, deşi se vede de la o poştă că nici el nu crede ce spune. Cu toate astea, băbuţele noastre sunt derutate şi zburătăcite. Zumzăie în jurul lui şi ies din ele comportamente de o adolescentime uneori ridicolă. Dl P. mă priveşte galeş şi cu subînţeles. Aproape că reuşeşte să creeze o atmosferă complice între noi, deşi nu are niciun suport. Zâmbesc! Recunosc stilul şi… mă joc…

– Dna psiholog, aş vrea să discut cu dvs ceva… aşa mai delicat… mă priveşte pe sub gene dl P.
– Sigur… vă ascult…
– Nu ştiu aşaaaa… cum să încep…
– Păi începeţi cu începutul…
– E… aşa… mai… mi-e şi ruşine să vă spun…
– La vârsta dvs. ruşine? Sunteţi un bărbat în toată puterea cuvântului… iar mie mi-au auzit urechile multe lucruri…
– Da?
– Da!
– Da, dar ştiţi… n-aş vrea să credeţi despre mine nu ştiu ce… sau să vă faceţi o impresie proastă… mă priveşte mieros şi fals, lăsându-şi privirea în jos, dar căutându-mi reacţia.
– Ba deloc! Impresia mea este deja creată, nu ştiu ce ar mai putea-o influenţa… Ne cunoaştem de ceva vreme dl P., nu-i aşa? Zâmbesc şi eu în oglindă şi simt că mă apropii.
– Da, aşa este… ştiţi este o chestiune intimă care mă frământă… noaptea mai ales…
– Aşa…
– Dar nu am îndrăznit…
– Mă bucur că aţi îndrăznit acum, vă ascult.
– Ştiţi, vreţi să fiu sincer?
– Chiar mă bazez pe asta!
– Eu sunt aşa… încă în putere… mă înţelegeţi?
– Mă străduiesc….
– Adică… io sunt… viu încă! Viguros! Înţelegeţi?
– Mda… cred că înţeleg.
– Şi când văd o femeie io ştiu ce trebuie să fac, şi îşi închide niţel pleoapele ca un fante desuet.
– Da?
– Păi, aştia din ziua de azi sar dom’le pe femeie, ca pe măgar!
– Aoleu! Chiar aşa!
– Da, da, da… vă spun eu! îşi dă cu mâna în piept impetuos.
– Aha.
– Păi, pe o femeie trebuie să o iei încet, să o încălzeşti aşa finuţ… ehe, e lucru mare!
– Se vede că dvs. aveţi experienţă!
– Eu? Nu ştiţi dvs. ce femei am avut io! Una şi una, dom’le! Şi dacă vreţi să ştiţi şi acum am!
– Sunt convinsă că aţi avut şi că… mai aveţi încă.
– Păi, vedeţi, tocmai aici e problema, spune el mai încetişor.
– Păi ce problemă e, dle P.? Dvs.? întreb zâmbind, căci îmi era clară situaţia de ceva vreme.
– Păi stiţi, am o prietenă… Nu aici în cămin, în afara lui.
– Aha. Mă bucur… şi?
– Ştiţi, cum să vă zic… E mai tânără niţel şi e straşnică, dom’le!
– Bun. Bravo! Şi?
– Şi ne mai… ghiughiulim şi noi…
– Foarte frumos, iubirea nu are vârstă dle P.!
– Eee, are, are domnişoară!
– Are?
– Păi are, că inima vrea, dar…
– Dar?
– Să nu credeţi că nu mă descurc!
– Nuuuu, nici nu m-am gândit la aşa ceva!
– Ştiu să o iau, să o învârt, să o încălzesc… e topită toată!
– Aha, buuun! Păi şi unde e problema?
– Domn’e, aveţi nişte ochi fantastici! Uite că am uitat ce voiam să spun! Când vă uitaţi aşa la mine, gata m-am înmuiat! Faci ce vrei cu mine!
– Păi… nu vreau decât să-mi spuneţi cu ce să vă ajut! Zâmbeşte aparent jenat. Ştiam că minte, ştia perfect ce voia, doar că mai trăgea de timp.
– Păi…
– Păi îmi povesteaţi de prietena dvs., ce… straşnică şi tânără este…
– Ah, da. Aveţi dreptate!
– Deci?
– Păi, domnişoară, ca să fiu sincer, e nesătulă dom’le!
– Aoleu! Cum aşa?
– Vrea sex non-stop, domnişoară! Io ştiu ce trebuie să fac. Păi mi-a zis că nu a avut aşa bărbat niciodată! Dar nu pot aşa non-stop!
– Aha… acum înţeleg… şi cum vă pot ajuta?
– Păi voiam şi eu o reţetă pentru pastila aia…
– Pentru Viagra?
– Da, că am fost la farmacie şi nu vrea să-mi dea fără reţetă.
– Îmi pare rău dle P., dar eu nu dau reţete pentru medicamente.
– Cum? Nu daţi?
– Nu prea.
– Aaah, m-aţi nenorocit!
– Nu, mergeţi frumos la medicul de familie şi discutaţi cu el. Trebuie văzute tensiunea, analizele – nu se iau aşa medicamentele astea. Pot fi foarte periculoase.
– Aaa… credeam că mă ajutaţi dvs.! spune dezarmat total.
– Îmi pare rău…
– Şi îmi făcusem atâtea speranţe că mă ajutaţi…
– Chiar nu am cu ce în privinţa asta… îmi pare rău…
– Şi v-am spus atâtea despre mine…
– Staţi liniştit! Îmi sunteţi la fel de simpatic.
– Da?
– Sigur!
– Domn’e, aveţi nişte ochi! Păcat că nu sunt io mai tânăr!
– Domnule P., haideti să rămânem prieteni, spun întinzând mâna pe care mi-o sărută tacticos.

Articol publicat pe blogul autoarei – Fericiți cei ce comunică

2 Comentarii

Spune-ți părerea

*