Din cele mai recente date INS, România arată așa: Oamenii pleacă, pleacă din țară, se nasc din ce în ce mai puțini copii, cei rămași îmbătrânesc pe lângă cei care sunt bătrâni deja.
Așa că, atunci când vezi un afiș expus în magazinele Mega Image, cu o doamnă încărunțită peste care au trecut 70 de ani, dar căreia i-a ramas un surâs optimist, nu te gândești la responsabilitatea socială corporativă. Te gândești la o problemă pe piața muncii: Vârstnicii ajung să salveze o Românie?! Își salvează copiii, nepoții, iar acum salvează o economie? Salvează companiile, iar companiile fac un fel de CSR, pentru că nu au încotro și trebuie să facă profit?
Angajează-te la Mega, e scris cu litere de o șchioapă pe afiș. Apreciem entuziasmul, indiferent de vârstă, te încurajează Mega Image. Pe cine încurajează compania? Ai spune că pe toata lumea, dar mesajul e clar adresat vârstnicilor. Pentru că o doamnă de 7o de ani ne surâde albă pe afișul din spatele caselor de marcat. Nu ne surâd niște tineri sau niste oameni între două vârste. Pentru ca tinerii și oamenii între două vârste nu simt încă entuziasmul de a mai trăi.
Pe piața muncii nu mai există înflăcărare, nu există pasiuni autentice pentru angajatori. Pasiunea oamenilor care nu au îmbătrânit e viața, pentru că au o viață înainte. Pe tineri îi entuziasmează alte lucruri: un salariu bun și drept pentru tot ce au făcut într-o fărâmă de viață, să-și facă o afacere, să se izbească de probleme și să le dea cu tifla, să iasă în comunitate și să strige, să se îndragostească, să simtă vibrația vieții, să se revolte. Este acesta profilul unui angajat obișnuit pentru o companie? Nu este, mai ales pentru un retailer alimentar.
Ce fac tinerii noștri? Sunt sensibili dacă angajatorii folosesc verbul „trebuie” și pe bună dreptate. Se gândesc din 2010 încoace să se angajeze, dar de ce să se angajeze? Ce le oferă angajatorul tinerilor obișnuiți? Cu ce îi stimulează? E o bataie de joc, iar tinerii se revoltă letargic. Nu este „libertatea de a sta degeaba”, cum spunea Cristian Tudor Popescu, e libertatea de a riposta, gândindu-te. Poate că tinerii se gândesc, iar gândindu-se se întreabă „De ce?” și au tot timpul să-și răspundă.
Bătrânii nu mai au mult timp. Sunt la vârsta la care nu se mai întreabă „De ce?”, pentru că ar muri pe loc. Ei trebuie să pună încă masa, pentru ei, pentru copiii sau pentru nepoții lor. Bătrânii noștri care ies la vot și sunt huliți pentru asta vor să traiască ce le-a mai rămas. Ei nu au de gând sa plece, ei vor să muncească și își înfig unghiile în timpul rămas!
Articol preluat integral cu acordul CSRMedia.ro
Scurt și la obiect.